Născut la Sankt Petersburg in 1961 și trăind în prezent la Kiev și Londra, Andrei Kurkov este unul dintre numele majore apărute în ultimul deceniu din spațiul postsovietic și impuse plenar pe arena literelor europene.
Absolvent al Institutului de Limbi Străine din Kiev și vorbitor a unsprezece limbi, Kurkov a lucrat o vreme ca jurnalist și cameraman. Cariera literară și-a început-o în timpul serviciului militar, pe când era paznic la o închisoare din Odessa. Din 1996 s-a dedicat în exlusivitate scrisului, operele sale fiind traduse în douăzeci și șase de limbi. Printre romanele cele mai cunoscute se numără Moartea pinguinului (1999), Legea melcului (2003), O chestiune de viață și de moarte (2000), Pinguinul pierdut (2003), Ultima dragoste a președintelui (2004). Andrei Kurkov este, de asemenea, scenarist, inclusiv al propriilor sale scrieri, și autor de literatură pentru copii. „Dacă cineva căută perspective macabre, dar pline de înțelegere asupra lumii opace a politicii postsovietice, romanele lui Kurkov sunt probabil locul cel mai indicat de unde trebuie să pornească.“ International Herald Tribune „Există mai multă magie în realismul său decât într-o bibliotecă plină de vrăjitori și vrăjitoare.“ Scotland on Sunday Dacă Moartea pinguinului a primit acolade demne de o literatură profundă, în tradiția unor Dostoievski, Gogol, Bulgakov sau Pinter, nici partea a doua a poveștii gazetărașului Viktor Zolotariov, urmărit de Mafia ucraineană până la Polul Sud, și a pinguinului său pierdut nu putea rămâne mai prejos. și că orice continuare tipică, Legea melcului este mai amplă decât originalul, cu o infuzie sporită de acțiune, mai mulți figuranți, o recuzită mai bogată și locuri de desfășurare diverse — din Antarctida până la Kiev, și chiar Cecenia… De data aceasta Viktor sfârșește prin a-și găsi o slujbă compunând discursuri pentru un politician cinic și organizând cascadorii media dintre cele mai halucinante (printre care și o donație de proteze pentru un grup de handicapați, proteze de altfel subtilizate de la un fond de ajutorare a copiilor din Rwanda, și evident mult prea mici…). Iar cocteilurile de ilaritate și patos se succed alert, cu un efect scontat. La o primă lectură, Legea melcului aduce ceea ce așteptau toți cititorii Morții pinguinului, oricât de sofisticați ar fi ei: vești despre pinguinul Mișa. Iar dincolo de aceasta, o radiografie — atât de familiară (vai!) și nouă — a lumii postsovietice. „Opera lui Kurkov este plină de o introspecție sumbră și un suprarealism prudent, cu o doză calculată de absurd, atât cât să evoce subtil o întâlnire între Maestrul și Margareta și romanele cu Smiley ale lui John LeCarre.” Scotland on Sunday
