Acest om drept al lui Dumnezeu,sculându-se pe la miezeul nopții,ședea gândindu-se.Și luând aminte spre înălțimea cerului,fiind luna și strălucind stelele pe cer,cum ședea singur,aducându-și aminte de păcatele sale și de ziua cea înfricoșată a judecății,plângea cu tânguire.
Atunci,vede că deodată s-a ridicat tăria cerului ca o pânză și a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos,foarte mare,stând in văzduh întru putere,iar împrejurul Lui stăteau toate puterile cerești cu frică și cu cutremur:Îngerii,Arhanghelii,înfricoșatele Stăpânii,ca în rând de război,stând cu multă frică.
