Pledoarie pentru mami si tati

„Am înțeles despre ce e viața...” Cuvintele de mai sus pot ține loc de motto, de corolar, de dedicație, chiar și de cuprins, de orice... Aceste câteva cuvinte descriu cel mai bine spiritul de care e străbătuta ultima carte a Mirelei Retegan – cunoscut jurnalist de radio și foarte populară „show-woman” prin gașca ei celebră, Zurli, cu care colinda țara în lung și-n lat: Pledoare pentru mami și tati.
Citește tot rezumatul cărții Pledoarie pentru mami si tati... Sunt cuvintele unui copil către mama lui, dar în aceeași măsură constituie chiar mesajul mamei-autoare către sine, către prieteni, către univers. Am înțeles despre ce e viața și vreau să împărtășesc totul cu voi... am înțeles despre ce e viața mea de femeie și de mamă și vă dăruiesc lecțiile ei... posibile parafraze pentru sensul tuturor mesajelor cărții, pe care Mirela le îmbracă într-o scriitură vie, alertă și de o sinceritate teribilă. Cartea cuprinde „pastile de înțelepciune” care curg una după alta, ca mărgelele unui colier de preț - foarte scurte eseuri reflexive respirând un aer de confesiune prietenoasă de care te simți imediat mândru că-l poți respira odată cu autoarea. Încă de la primele lecturi, simți că începi să-i iubești prezența vie, adică sinceritățile fruste și pline de umor despre bucurii și căderi, lucruri de om trăitor pe pământ cu bune și rele, copil, iubiți, dimineți cu soare sau ploi, căutări, ezitări ori certitudini, pe toate le simți aproape și le simți ale tale, ca printr-un transfer magic. Nicicând o împărtășire de viață, judecățile de inimă ale unui semen nu au fost mai lesne de primit, și mai cu bucurie, decât aici. Mirela meșterește fiecare margică din șirag cu acea înțelepciune care vine din așezarea minții și a inimii în respectul pentru valorile vieții, când, în fine, ajungi „s-o înțelegi”... Iar aste e de nerefuzat..! Comunicările Mirelei Retegan se circumscriu unor zone preferate, care o definesc și în plan personal, în cotidian: despre triada copil - mama - tată raportată la viața proprie: fetița ei Maya, tatăl acesteia, aflat departe, ea însăși. Pledoaria e pentru toți trei în armonie, însă nu neapărat pentru familie, căci lecția de viața cea mai importantă este că poți cuprinde cu iubire și înțelegere orice distanță pământeană sau eterică aflată între minți și inimi și că acest spațiu plin de intersecții hrănitoare marchează evoluția și binele copilului la fel ca într-o familie dedicată. Cu o condiție: ca Mama și Tata să muncească la această viziune comună și s-o întrețină. În alte zone de comunicare, Mirela Retegan alege să reflecteze la rolul și rostul Mayei în viața ei, un rol și un rost pe care le resimte covârșitor de importante, căci au ajuns să-i definească destinul de femeie devenită mamă și să i-l proiecteze pe un tărâm al priorităților asumate cu bucurie: copilul ca „lumina” a destinului, fericirea și drepturile copilului, asistarea lui pe cale, atenția către evoluția lui. Devenirea Mayei și trecerea prin vârste o cresc și pe mama, drumul lor este unul comun. Până la un punct, când Mirela știe că fericirea cea mai mare va fi să-i privegheze zborul de departe. În o a treia zonă de confesiuni, pastilele de sinceritate ale Mirelei selectează mostre din universul propriu, de la copilul care era, cu amintiri, părinți și amici, până la femeia experimentând tribulațiile vieții ca într-un carusel al cărui sfârșit de cursă avea să vină cu înțelepțirea pe care ne-o dăruiește în această carte de suflet. „Sunt cea mai bună variantă a mea de până acum…”, scrie Mirela Retegan. În felul în care se percepe pe sine însăși, în felul în care o percepem noi lecturând-o, cu siguranță va avea parte de multe noi variante finale… O lectură cu totul minunată… Ca un spectacol Zurli, aș zice, plină de culoare, de diversitate, de ritm, de deschidere de sine către semeni. O carte imposibil de ratat, care se va citi cu imensa plăcere și se va face cadou prietenilor. Citește mai puțin...