Limba si literatura romana bacalaureat subiectul 3

„A citi înseamnă a învăța. E o formă de experiență sau, mai bine zis, un multiplicator pentru experiențele noastre: căci, dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viață de om, am fi foarte săraci.
Citește tot rezumatul cărții Limba si literatura romana bacalaureat subiectul 3... Cred (...) că cititul furnizează vieții o enormă cutie de rezonanță, în care întâmplările trăite de noi se confruntă cu cele trăite sau imaginate de alții și în care, prin comparație, semnificațiile le sporesc considerabil (...). Abia cărțile ne dezvăluie cu adevărat înțelesul lucrurilor pe care le trăim.” Nicolae Manolescu AUTORI: Ramona Alupoaei ( R.A.) Monica Began ( M.B.) Elena Ramona Dobroiu ( E.R.D.) Dana Mocanu ( D.M.) Mircea Mot ( M.M.) Nicolae Munteanu ( N.M.) Maria Pandele ( M.P.) Anda Silea ( A.S.) Fragment din cartea: Limba și literatura română bacalaureat subiectul 3 - Mircea Mot (coord) "Sugestii de lectură Secvență reprezintă incipitul romanului Zmeură de câmpie, de Mircea Nedelciu și are rolul de a plasa cititorul și narațiunea sub semnul amintirii. Romanul se deschide brusc cu rememorarea spațiului copilăriei în care au crescut cei trei tineri: Zare Popescu, Radu A. Grintu și Gelu Popescu, mai exact, este descrisă grădina fostului învățător în care creștea, deși la câmpie, zmeură — metaforă a copilăriei pierdute. Spațiul narațiunii: „curtea unei case la țară", devine, prin rememorare, în imaginația naratorului, unul prețios, descris de epitetul hiperbolic „o curte uriașă" și de metaforă „pădure de nepătruns". Momentul este relatat de Zare Popescu lui Radu A. Grintu, în armată. Secvența „Nu există o cronologie a lucrurilor povestite. înlănțuirea lor depinde mai degrabă de pertinența vocii celui care intervine, de știința lui de a povesti, dar și de șocul inițial, de obicei anunțat ca fiind viitorul șoc a ceea ce povestește. Detaliul mărunt poate schimba întreaga semnificație a unei povesti și poate determina succesul celui care decide să continue." Sugestii de lectură Caracteristic postmodernismului, stilul epic este iscusit, căutat meșteșugit, constând în scurte narațiuni — scrisori, anecdote, jurnal, fragmente din scrieri istorice sau opere ficționale, eseuri, discursuri — care nu au legătură cu firul epic și nu respectă cronologia evenimentelor. Personajele imprimă narațiunii lor ceva din vârstă, nivelul de cultură și din categoria socială în care se încadrează. Faptul că nu există o cronologie a evenimentelor îl poate frustra pe cititorul care așteaptă un subiect limpede. Totodată, nu putem ști dacă evenimentele au loc în realitate sau în imaginația personajelor. Personaj/personaje Într-o lume în care domnește fragmentarea și dezordinea, iar perspectiva narativă este când obiectivă, când subiectivă, nici personajele nu puteau fi construite altfel decât fragmentar. Astfel, Zare, Grintu, Gelu — personaje principale — și învățătoarea Ana se cunosc, dar nu se întâlnesc, decât separat, fără ca ceilalți să știe de relația lor. Personajele principale sunt copii crescuți la orfelinat, în Sinaia, după război, de aceea, ceea ce-i unește este sentimentul de căutare a identității. " Citește mai puțin...