Top 13 Cărți de arhitectură - descoperă cele mai frumoase arhitecturi din lume din 2024

Ce contribuie la maretia unei cladiri? Iata o intrebare care i-a preocupat de secole in egala masura pe arhitecti, critici si calatori. Raspunsurile se regasesc in cartea lui Will Pryce, Arhitectura lumii. Capodoperele, un studiu complet ilustrat, cu fotografii inedite, realizate de autor, si detalii speciale, care pun in valoare unicitatea fiecarei cladiri. O exceptionala enciclopedie de arhitectura, aceasta carte-cadou dezvaluie o lume a frumusetii si a ingeniozitatii. Peste 350 de fotografii il insotesc pe cititor intr-o calatorie grandioasa printre capodoperele arhitecturale apartinand a peste doua milenii de civilizatie: Hagia Sofia, catedralele gotice si renascentiste ale Europei, capodoperele islamice din Iran, Fortul Agra si Taj Mahal, Palatul Westminster din Londra, capela lui Le Corbusier construita pentru Catedrala Notre Dame du Haut din Ronchamp si celebrul Muzeu Guggenheim din Bilbao proiectat de Gehry. Luand anul 1500 ca reper in structurarea lucrarii, Will Pryce prezinta peste 80 de cladiri, dintre care peste 40 sunt analizate prin fotografii detaliate. Textele explicative furnizeaza informatii suplimentare despre cultura, civilizatie si, implicit, evolutia istoriei arhitecturii. Pentru cei care apreciaza arhitectura, realizarile ei uimitoare si abilitatea sa de a ne inspira sau a ne taia respiratia, aceasta carte capteaza uimirea si emotia resimtite la vederea cladirilor care au marcat istoria arhitecturii. O sursa de fascinatie si incantare pentru multi ani de-acum inainte. arhitectura carti

Proiectul editorial Anti-Obiect are in vedere alimentarea cunoasterii si dezbaterii arhitecturale contemporane din Romania prin promovarea realizarii editoriale in limba romana a textului scris de arhitectul de anvergura internationala, Kengo Kuma, ce dezbate in lucrarea sa: Anti-Object: The Dissolution and Disintegration of Architecture, Obiectul, Arhitectura ca obiect, exprimandu-si deopotriva respingerea in fata arhitecturii autosuficiente, opresive, si ideile sale inovatoare, evidentiind totodata limitele acestei abordari. Interesul sau major se concentreaza asupra golului, spatiul imaterial, greu de surprins dar incarcat cu semnificatii - un mediu de relationare si comunicare care uneste oamenii si plaseaza cladirea intr-o relatie de armonie cu natura.   Proiectul initiaza astfel, seria editoriala propusa de asociatia Pro Cultura -, de promovare a ideilor de arhitectura, prin publicarea volumului Anti-Obiect autor Kengo Kuma, traducere din limba engleza a editiei din 2008 realizata de AA Publications, Ltd.. Editia in limba romana, constituie o realizare in premiera, are un cuvant inainte de Kisaburo Ishii, Ambasador al Japoniei in Romania, si reprezinta efortul conjugat al echipei de proiect, evidentiind activitatea membrilor arhitecti.   Proiectul se adreseaza tinerilor arhitecti si studenti, profesionistilor din domeniu si deopotriva publicului larg preocupat sa inteleaga aspecte importante ale fenomenului arhitectural contemporan. Impactul asupra grupurilor tinta consta in stimularea si cresterea interesului pentru textul de arhitectura, creativitate si inovare artistica/arhitecturala, intelegerea fenomenului arhitectural in contextul provocarilor societatii actuale. Pentru arhitectii romani, care apreciaza deja opera profesorului Kengo Kuma, Anti-Obiect va contribui la o intelegere mai fina a conceptelor sale de arhitectura. carti de arhitectura

Enciclopedia imaginariilor din Romania. Volumul 5: Imaginar si patrimoniu artistic Volum coordonat de Liviu Malita Coordonator general: Corin Braga   Al cincilea volum al Enciclopediei imaginariilor sintetizeaza imaginarul si patrimoniul artistic al romanilor, sub toate formele sale: pictura si sculptura, arhitectura, muzica, teatru si artele spectacolului, cinematografie si noile media. In arta romaneasca, imaginarul a fost marcat de o cautare permanenta a identitatii, nu neaparat a celei nationale in sens politic, ci mai ales a unei identitati relevante sub aspectul practicilor artistice romanesti in context european. Apelind la mai multe metodologii (genetica, istorica si comparatista), volumul dezvolta o analiza interdisciplinara care implica diverse arte si relatiile lor complexe in construirea imaginariilor artistice romanesti, abordate ca forme fluide de patrimoniu si ca vectori de circumscriere identitara.   Enciclopedia imaginariilor din Romania isi propune sa ofere o perspectiva sinoptica asupra mostenirii culturale si a identitatilor spirituale din Romania. Avind in centru conceptul de imaginar cultural si social, proiectul foloseste mai multe metodologii multidisciplinare pentru a pune in evidenta principalele domenii ale reprezentarilor colective romanesti. Conceptele stiintifice directoare sint: cercetarea imaginarului, bazine semantice, cimpuri culturale si lingvistice, constelatii de imagini, identitate fractala. Aceasta imagine panoramica a patrimoniului cultural si spiritual romanesc doreste sa faca posibile aprofundarea si cultivarea identitatilor nationale, locale si de grup, in cadrul interculturalismului european. - Corin Braga Din colectia Enciclopedia imaginariilor fac parte:  Volumul 1: Imaginar literar  Volumul 2: Patrimoniu si imaginar lingvistic  Volumul 3: Imaginar istoric  Volumul 4: Imaginar religios  Volumul 5: Imaginar si patrimoniu artistic carti despre arhitectura

Albumul reuneste 112 (cunoscutul numar de urgenta) povesti fotografice din Romania cea "paralela" (realizate de Teofil Mihailescu), in care spatiul polis-ului (cel construit dar nu numai) e de multe ori guvernat de provizorat definitiv, de alienare, de kitsch, parand uneori in plin proces de degradare genetica. Imaginile sunt insotite de o serie de texte ale invitatilor in acest proiect, in ideea cristalizarii unei matrici care sa dea masura fenomenului degradarii genetice a polis-ului din cat mai multe perspective (arhitectura/urbanism, muzica, limba, psihologie, politica, media, cinematografie/teatru). Fotografiile emblematice ale albumului dau seama de infinitele situatii de provizorat definitiv, alienare si kitsch din spatiul public romanesc, fata cu care reactiile noastre sunt din cele mai diverse. Predomina bascalia, hazul de necaz, reactia salvatoare a romanului in dificultate si fata cu orice stari ale vietii, dupa care se instaleaza indiferenta, blazarea, moartea termica a simturilor, dupa cum spunea Konrad Lorenz. Albumul Romania paralela. Alienare si kitsch in arhitectura si spatiul public este un produs editorial si tipografic de exceptie, de calitatea albumelor de autor semnate de Teofil Mihailescu, aflate in librarii in toata tara: Athos. Arhitectura si Spatiu Sacru (2014) si Brasov. Atmosfera, Arhitectura si Spatiu Urban, (2014). Fragment din cartea "Romania Paralela. Alienare si kitsch in arhitectura si spatiul public" de Coord. Teofil Mihailescu "In primul rand Muzica este un cuvant. Fiind cuvant el capata si da sens. Sa luam o serie de sunete; putem enunta: aceste sunete sunt muzica. In fapt noi consideram aceste sunete drept muzica. Cuvantul muzica incadreaza, delimiteaza, deschide, cuprinde. "Consacrarea" unei insiruiri de sunete la rangul de muzica este pana la urma un proces in care luam o decizie. Nu fiecare sunet este muzica, desi, daca luam in considerare ce spunea John Cage, nici un sunet nu este, prin definitie, interzis domeniului muzical. Cuvantul MUZICA aduce necesara structura si ordine in lumea sonora. Pe de alta parte exista o "dimensiune" a fenomenului Muzica ce este extrem de dificil de descris in cuvinte. Aceasta ar putea fi una senzoriala, o dimensiune ce poate fi exprimata doar prin ea insasi. Vorbim despre un fenomen fizic ce dispare in momentul in care, prin reflectie, am incerca sa il conceptualizam; el este prin definitie de nedefinit si prin urmare inaccesibil omului prin intermediul limbajului verbal. Exista ceva in muzica ce poate fi exprimat doar prin muzica. In momentul in care limba incearca sa identifice acest "ceva", el se pierde cu desavarsire. Pentru a putea merge mai departe, suntem nevoiti sa prezentam succint cateva elemente istorice importante care au condus, aproape inevitabil, la realitatea sonora a secolului XXI. Inca din perioada preistorica, specia umana a reusit sa inteleaga si sa diferentieze diverse sunete si zgomote, incercand sa le asocieze cu evenimente din viata cotidiana. Mai mult decat atat, omul preistoric incearca si reuseste sa reproduca anumite insiruiri de sunete si ritmuri, la inceput prin voce - cel mai complex si complet instrument muzical - si mai tarziu, odata cu aparitia uneltelor, creeaza si foloseste primele instrumente muzicale. Aceasta "indeletnicire" este asociata de catre cercetatori cu emotiile extrem de puternice, precum sexul si supravietuirea, desi nu exista probe in acest sens. Cu siguranta insa, prin sunet, omul preistoric comunica la distanta, transmite varii mesaje de ordin emotional si invoca divinitatea." carti de arhitectura pentru incepatori

O carte pentru toti cei care nu vor reconstituiri tip poveste "a fost odata ca niciodata", ci un adevar sustinut de document, de actul, inscrisul cautat cu migala si gasit cu greu, pretuind relatarile care au un grad de verosimilitate tocmai datorita acestor documente - o carte adresata celor pentru care istoria unei case, a unei strazi, a familiilor sau institutiilor poate reconstitui imaginea reala a vietii care s-a petrecut pe aceste meleaguri. Se uita mereu ca, legand pe cei care au fost candva de cei prezenti, li se ofera tuturor sansa sa devina o parte din aceasta curgere a vremii ce are neaparat un trecut si un prezent ce va fi urmat de viitor. Adevarul se gaseste in arhive! - Cezara Mucenic   Cezara Mucenic, istoric de arta, doctor in istorie cu lucrarea Arhitectura civila a Bucurestilor in secolul al XIX-lea. A dedicat Bucurestilor articole, carti, capitole din carti publicate: The Kretzulescu Palace and its Surroundings. Yesterday and Today (in colaborare), 2002; Strazi, piete, case din vechiul Bucuresti, 2004; "Case, palate, biserici, strazi mari si mici in Bucurestii secolelor XIX si XX" in: Bucuresti. 550 de ani de la prima atestare documentara, 2009; "Despre cum era odata centrul comercial al Bucurestilor si cum l-au transformat vremurile. Bucharest Trading Center. How It Used to Be and How It Has Been Changed in Time" in: Povestea Hanului. The Story of the Inn, 2014; peste 230 de studii istorice, Arhiva Cezara Mucenic. carti de arhitectura pentru incepatori

O selectie generoasa si reprezentativa din portofoliul a 12 fotografi de arhitectura din Romania, acum intr-un elegant album marca igloobooks, care vorbeste nu doar despre hedonismul imaginii si al privirii, ci si despre placerea de a colectiona si a rasfoi un obiect pretios.   Surprinzator, in Romania serviciile fotografiei de arhitectura sunt disponibile de cca 15 ani. Atat a fost necesar domeniului sa devina si sa evolueze din experimente emergente in registru autonom, din intamplator in profesionist, din hobby in meserie de dedicatie si vocatie. Cel putin la fel de surprinzator este si faptul ca prima fotografie din Romania a fost, in extenso, una de arhitectura. Cum? Cupidon cu bratele frante este considerata prima fotografie din Romania si a fost realizata in luna noiembrie, a anului 1848, de fotograful transilvanean Carol Popp de Szathmary. - Francoise Pamfil   Cuprins:   Francoise Pamfil 12 Fotografi de Arhitectura din Romania / 12 Architecture Photographers from Romania   Augustin Ioan Cate ceva despre fotografia de arhitectura / A Few Words on Architecture Photography   Iosif Kiraly Fotografia ca arta, o foarte scurta introducere / Photography as an Art. A Very Short Introduction   Dorin Stefan Titlul mai incolo | To Be Titled Later   carti despre arhitectura

Creatia arhitecturala se naste la intersectia dintre arta si stiinta, dintre concret si abstract, ars mechanica si ars liberalis, teorie si practica, real si ideal. Afla semnificatia si importanta creativitatii poietice in domeniul arhitectural, in vol. dr. arh. si lector, Simina Anamaria Lorincz! Arhitectura are - in structura sa - o componenta fixa, mecanica, rigida si o componenta liberala, fluida din care deriva insufletirea creatoare. Simina Anamaria Lorincz propune, in acest volum, o reconsiderare a creatiei arhitecturale sub semnul lui poiesis, in incercarea de a recupera sensurile cele mai profunde ale profesiei de arhitect.   Prima parte a cartii prezinta scopul si substanta cercetarii, partea a doua analizeaza contextul cultural-arhitectural, iar cea de-a treia parte urmareste particularizarea demersului argumentativ, reluand temele centrale si orientandu-le asupra unei chestiuni specifice: educatia ahitecturala si de design in spiritul lui poiesis.   Educatia este  instrument cheie in reconsiderarea creativitatii poietice. "Educatia, ca modalitate de perpetuare, dar si de inovare si actualizare a substantei unei discipline, joaca un rol deosebit pentru captarea, transmiterea si dezvoltarea creativitatii. Aceasta ultima parte are asadar scopul de a concretiza conceptul de poiesis in contextul domeniului arhitectural si de design, urmarind si comentand posibilitatile aplicarii valentelor conturate in modul de formare-educare, precum si implicatiile acestei implementari asupra profesiunii in general".   "Educatia arhitecturala si de design, prin insasi natura ei, presupune o tratare holistica, ce integreaza abilitati, cunostinte si chiar domenii dintre cele mai variate, iar formarea arhitectului/ designerului contemporan poate avea de castigat prin reconsiderarea creatiei sub semnul lui poiesis, ca act material si simbolic ce penduleaza intre diverse dimensiuni-limita, actionand in complementaritate cu abordarea formativa deja sedimentata".   Autoarea cauta sa defineasca arhitectura intre perechile de limite in care a pendulat conceptual in timp (techne si episteme, theoria si praxis versus teorie si practica, ars mechanica si ars liberalis, caracter stiintific si spirit umanist, real si ideal), ceea ce instaleaza mult mai stabil logica lui poiesis in arhitectura. Iar incursiunea erudita in conceptul originar de poiesis degaja ideea ca adevarata semnificatie poetica a arhitecturii este esential diferita de imaginea blocata in simpla asociere ce rezuma poeticul la domeniul literar, fara ca macar sa-i inteleaga substanta. In directa legatura, intra in discutie chestiunea relatiei arhitectului (omul conceptiei) cu lucrul cu mainile, un fel de aprehensiune a materiei, pe care autoarea o crede indispensabila si o demonstreaza prin "saper fare di sua mano" a lui Filarete si "experiencing with his own hands" a lui Christopher Alexander. Este un fir rosu al lucrarii, care leaga artisti, concepte, case, obiecte si oameni in cautarea unei "creatii" semnificative pentru toti. Iar aceasta idee face explicita atat legatura cu Bunestiul, cat si cu invatamantul de arhitectura. - Ana Maria Zahariade carti de arhitectura

Monografie a Scolii Nationale de Poduri si Sosele, albumul de fata prezinta istoria scolii, dar si realizarile profesorilor si absolventilor de marca ai acestei institutii. Volumul contine numeroase fotografii, ilustratii si documente in facsimil. carti de arhitectura

Editie in limba engleza Arhitect elvetian de origine romana, Nicolas (Mircea) Lupu a obtinut diploma in arhitectura si urbanism in 1962 la Institutul de arhitectura "Ion Mincu" din Bucuresti si in 1976 titlul de Doctor in arhitectura in cadrul aceleiasi institutii. Din 1962 a lucrat ca arhitect in diferite institute de proiectare si a desfasurat, in paralel, activitati didactice la Institutul de arhitectura "Ion Mincu". A fost redactor-sef al revistei Arhitectura in perioada 1972-1980 si a obtinut Medalia de bronz si premiul al III-lea la concursul revistelor de arhitectura organizat de Uniunea Internationala a Arhitectilor in cadrul Congresului mondial de la Madrid din 1975. Este autor al unei carti de referinta pentru mediul academic, Scoli nationale in arhitectura, publicata in 1977, si a numeroase articole publicate in diverse reviste de specialitate. Din 1989 si pana in 2003 si-a desfasurat activitatea academica in Elvetia, la Ecole Polytechnique Federale de Lausanne, in calitate de Profesor invitat si Privat docent. A continuat sa publice studii si articole, iar in 1992 a ocupat postul de redactor sef al revistei AS - Architecture Suisse. A fost de asemenea, Profesor invitat al Scolii de arhitectura a Universitatii din Montreal (1995). In anul 2001, Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" din Bucuresti i-a conferit titlul de Profesor Honoris Causa.   Cartea Architecture 1982-2007 are ca obiect activitatea desfasurata in Elvetia de profesorul Nicolas (Mircea) Lupu si prezinta o selectie de edificii, proiecte si concursuri realizate in perioada mai sus mentionata. Alaturi de traiectoria profesionala a arhitectului - constant preocupat de o "sub-tema" de mare actualitate, respectiv aspectul identitar al operelor de arhitectura - volumul aduce in prim-plan contextul evolutiv al arhitecturii elvetiene, cu caracteristicile sale proprii intr-un moment "cheie" al schimbarilor de paradigma in arhitectura mondiala: anii \'80 si inceputul secolului 21.   Cartea se adreseaza arhitectilor si studentilor arhitecti, celor interesati de cunoasterea si recuperarea valorilor nationale din domeniul arhitecturii, publicului interesat de variatele aspecte ale culturii si practicii arhitecturale in spatiul elvetian. Pentru cei care il cunosc sau au pastrat legatura de-a lungul anilor cu profesorul Lupu, pentru cei care l-au avut profesor, aceasta carte este prilejul de a descoperi alte aspecte ale activitatii sale care, la nivel national nu au beneficiat inca de vizibilitatea necesara. carti despre arhitectura

Calatoria sau mai precis incursiunea propusa este mapata explicit si fertil. Ea pleaca de la chestionarea critica a perceptiei spatiale si revizitarea calitatilor spatiului. Pentru a condensa vastitatea relatiilor imaginare, imaginate si percepute (de oricare din noi) intre arhitectura si frica, autoarea construieste cateva borne: loc, frica-fobii, cotidianul si fobiile sale – corespunzand capitolelor din carte. Fiecare din aceste borne au, la randu-le, notari semnificative menite sa lamureasca, sa textureze, sa nuanteze si cand este cazul sa distinga. (...) Fobiile majore - claustrofobia, acrofobia si agorafobia sunt reinterpretate intr-o cheie de lectura arhitecturala unde relatia stimul si interactiune cu mediul inconjurator sunt privite specializat prin perceptia spatiului. Creatorul de spatiu – fiind sensibilizat la aceste aspecte – este inzestrat cu o partitura in plus, interpretarea tinand evident de registru personal. Francoise Pamfil Fragment din lucrarea Dianei Pop, Arhitectura, perceptie si frica " Frica mecanism de inadaptare O problema identificata de Yi-Fu Tuan este modificarea perceptiei asupra mediului natural, in raport cu cel antropic. Daca in urma cu aproximativ 200 de ani orasul — sau spatiul antropic, daca alegem sa vorbim intr-un mod generic — era perceput ca fiind cel sigur, adapostul in care individul se putea retrage si simti in siguranta fata de pericolele pe care le putea intampina in natura — un spatiu al necunoscutului, al intunericului, al sinistrului astazi, sistemul de valori este complet rasturnat. In contextul actual, orasul nu mai este vazut ca fiind un triumf al rationalitatii umane asupra fortelor naturii, ci, dimpotriva, orasul este perceput ca fiind o jungla antropica, un haos de cladiri, strazi, automobile rapide si,nu in ultimul rand, o aglomerare de indivizi. Practic, orasul incepe sa se identifice cu sursa pericolului — un spatiu al hazardului si al nesigurantei iar opusul sau ramane mediul natural, care este, de aceasta data, privit sau perceput intr-o lumina idilica, pozitiva. In consecinta, problema fricii se pune, pentru prima oara, intr-un nou context. Acele mecanisme de supravietuire, pe care le-a construit omenirea, ca specie, intr-un proces evolutiv natural, devin, in acest moment, inutile. Starea de frica manifestata fata de inaltime are un rol evident intr-un mediu in care individul poate oricand sa dea peste o prapastie, in schimb, intr-un oras plin de zgarie nori, sosele suspendate si avioane, aceeasi frica manifestata in fata inaltimilor devine rapid redundanta si poate fi interpretata chiar ca fiind o inadaptare la mediul urban. inca nu s-au succedat destule generatii care sa utilizeze acest tip de mediu, astfel incat mecanismul fricii sa poata fi resetat dupa noii parametri. Paleta de reactii, raspunsuri si mecanisme de a face fata fricii este foarte larga, si, atunci cand pericolul din real devine potential sau imaginar — acest lucru fiind de cele mai multe ori o deformare perceptuala a realitatii exista posibilitatea ca instinctul de supravietuire, format de-a lungul procesului evolutiv, sa scurtcircuiteze sau sa exagereze reactia conside-rata ca fiind normala. in acest caz, frica se transforrna in anxietate sau fobie. " carti de arhitectura pentru incepatori

Cartea de fata poate fi citita ca o istorie a dezvoltarii oraselor, ca o teorie a urbanismului centrata dialectic pe binomul dezvoltare-conservare, ca un program de politica urbana destinat in principal administratorilor si politicienilor, si nu in ultimul rand ca discurs polemic in raport cu obtuzitatea institutiilor si a societatii in complexa problema a dezvoltarii urbane. Orice s-ar face, oricare ar fi extinderea strapungerilor si refacerilor de astazi si edificii, organismul nucleului existent va ramane vesnic neadaptat functiunii de centru nou al vietii moderne, al traficurilor, al serviciilor publice actuale si viitoare din ce in ce mai complexe. carti arhitectura

    A vorbi despre un „spatiu evreiesc” altfel decat in termenii teologici si geografici (ori chiar geopolitici) presupune o intreaga discutie de principiu menita sa elucideze ce poate insemna evreitatea exprimata spatial: un decupaj topologic, un areal jalonat de principii si legi, un tratament religios al gestionarii spatiului, o teologie a locuirii, un dialog intre traditia religioasa si cea istorica sau alte lucruri de natura teoretica. Putem avea, in aceasta directie, explorari multiple, pornite de pe pozitii de o mare varietate. Dar important, in contextul dat, ramane ce intelege Ionut Julean prin spatialitatea iudaica. Cartea reprezinta o deschidere particulara catre universul cultural, religios si identitar al evreilor din Diaspora europeana, intr-o epoca in care s-a petrecut translatia catre centrul comunitar evreiesc, in calitatea sa de succesor al sinagogii in indeplinirea rolurilor sale multiple. Debutul in volum al arhitectului Dan-Ionut Julean se recomanda astfel ca un eveniment in ordinea lecturii, instruirii, dar si a preluarii pe cont propriu a interogatiilor cu privire la mostenirea spatiala iudaica si modelarile pe care ea le presupune. (Ovidiu PECICAN)      Fragment din carte:       „Modelul Louis Kahn      Studiul recent al lui Gavriel Rosenfeld se concentreaza pe manifestarea „sensibilitatii evreiesti" in creatiile arhitectilor evrei (americani) postbelici. Teza pe care o propune autorul sustine ca, din perioada interbelica si pana in anii 1980, programele de arhitectura realizate de arhitectii evrei (americani), in afara de cel religios si comunitar, ar fi fost lipsite de o anumita sensibilitate tipic evreiasca sau de niste trasaturi evreiesti ferme, din dorinta acestora de a se integra in societate, lucrand mai degraba ca arhitecti decat ca arhitecti evrei, la care s-ar adauga, firesc, modul liber de expresie tipic modernismului, insa lipsit de orice legatura cu creatia artistica anterioara. Astfel, un prim semn al al unui „modernism mai evreiesc" s-ar fi manifestat abia prin opera lui Louis Kahn. Susan Solomon arata ca, in contextul epocii, in America anilor 1940-1950, intr-adevar, „pentru unii adepti, modernismul era un alt stil la care iudaismul trebuia sa se conformeze" (for some observers, modernism was another style to which Judaism should conform), pastrand traditia mostenita, de a crea in stilul timpului si al tarii in care se construia, fara amprenta unor trasaturi distinctive. Teoria lui Rosenfeld pare destul de ambigua, afirmand ca: „caracterul evreiesc in arhitectura exista mai putin in atributele vizibile ale cladirilor decat in sensibilitatile pe care arhitectii evrei le-au exprimat proiectandu-le" (Jewishness in architecture exists less in the visible attributes of buildings than in the sensibilities that jewish architects expressed in designing them.), ceea ce l-ar situa pe Kahn, desi evreu nepracticant, intr-un maestru al transpunerii sensibilitatii evreiesti in arhitectura. Intr-adevar proiectele lui Kahn dezvaluie o sensibilitate extraordinara, mai ales in creatiile tarzii, insa aceasta dovedeste ca era un artist la timpul sau sau chiar un geniu al arhitecturii.” carti de arhitectura

Semiotica creatiei: poiesis şi poeta faber Aceasta lucrare bine realizata si remarcabil de ambitioasa incearca sa aproximeze natura si posibilitatile creatiei arhitecturale autentice, poetice si etice dintr-o perspectiva critica si istorica, tinand cont de limitari culturale contemporane, precum dificultatile date de absenta impartasirii unui model cosmologic, intr-o lume in care actul creatiei se impune de la sine arhitectului profesionist, si totusi, trebuie sa recunoastem imposibilitatea reducerii complexitatii culturii la geniul auctorial. Toate acestea in contrast cu contexte premoderne, in care bogatia culturala era o conditie primara si arhitectul infatisa o serie de locuri comune, recunoscute a priori ca fiind pline de semnificatie, care sprijineau viata armonioasa si sanatatea psiho-somatica. Problema „creatiei” contemporane este legata de pretentia ei de a uzurpa aceasta bogatie, considerand complexitatea geometrica, inovatia formala sau tehnica adevaratele surse ale designului semnificativ si ignorand, astfel, semnificatiile pre-existente ale materialelor, situatiilor de viata si locurilor calitative la care arhitectura trebuie sa raspunda. - Alberto Perez-Gomez   Volumul de fata, ce reprezinta forma revizuita a unui extras din teza de doctorat a autoarei, exploreaza semnificatia gestului creativ arhitectural, urmarind dinamica relatiei dintre creator- act creativ-creatie si modul in care se defineste arhitectura peste timp, ca act creator deopotriva material si simbolic. Sub semnul conceptelor directoare poiesis si poeta faberse individualizeaza doi protagonisti, Antonio Averlino (Filarete) si Christopher Alexander, initiand astfel un dialog peste timp intre operele si conceptiile lor, ce angajeaza doua culturi, cea renascentista si cea contemporana, simbolic alese pentru importanta lor in redefinirea profesiunii prin prisma raportarii la actul creativ arhitectural. In aceasta lumina, Semiotica creatiei, fara a se dedica unei abordari teoretice a semioticii, urmareste sa exploreze in maniera indirecta substanta semnificatiei materiale si simbolice a actului creativ arhitectural. Poiesis-actul creativ material si simbolic si poeta faber-creatorul „in” materie si simbol ilustreaza peste timp si la timpul prezent acea semiotica a creatiei poietice, aratand subtil chipuri ale relatiei dintre creator, act creativ si creatie. Act, semn si semnificatie se intretes la nivelul unei comunicari explorate pana la „esenta”, ce ne demonstreaza, pe de o parte, ca „poetic” in arhitectura nu inseamna numai afectiv, simbolic sau etic, ci si material, concret sau plasmuit, iar, pe de alta, ne sugereaza necesitatea regasirii acestui caracter poetic arhitectural prin apropierea de esenta materiala a meseriei si de dimensiunea ei simbolica.  carti despre arhitectura