Puterea obisnuintei - FORMAT PDF

În Puterea obișnuinței, Charles Duhigg ne poartă spre culmile palpitante ale descoperirilor științifice care explică de ce există deprinderile și cum pot fi modificate acestea. Cu ajutorul unor istorisiri captivante, care ne poartă din sălile de ședințe ale conducerii companiei Procter & Gamble până la marginea terenurilor pe care se disputa meciurile din NFL și la linia frontului din timpul mișcării pentru drepturi civile, Duhigg prezintă un mod cu totul nou de înțelegere a naturii umane și a potențialului său.
Citește tot rezumatul cărții Puterea obisnuintei... În esență, Puterea obișnuinței conține un argument încurajator: cheia reușitei noastre de a face cu regularitate exerciții fizice, de a slăbi, de a fi mai productivi și de a avea succes este înțelegerea modului în care funcționează deprinderile. După cum arată Duhigg, valorificând această nouă știință, ne putem transforma afacerile, comunitățile și viețile noastre. O examinare nouă a modului în care comportamentele de rutină ne iau în stăpânire și un răspuns la întrebarea dacă sunt susceptibile de schimbare. Toate istorisirile povestite de Duhigg sunt fascinante în ele însele, dar capătă o cu totul altă dimensiune când se unesc cu modul autorului de a cerceta deprinderile. Associated Press În ultimii ani, au fost efectuate numeroase cercetări asupra modului în care suntem modelați de propriile deprinderi, o activitate științifică foarte frumos descrisă în noua carte a lui Charles Duhigg, Puterea obișnuinței. David Brooks, The New York Times O carte de primă mână, bazată pe un volum impresionant de cercetări, scrisă într-un stil sprinten și care găsește echilibrul potrivit între seriozitatea intelectuală și sfaturile practice despre modul în care putem scăpa de obișnuințele noastre rele. The Economist Nu veți mai avea niciodată exact aceeași viziune despre voi, despre organizația sau lumea voastră. Daniel H. Pink, autorul cărților Drive și A vinde e omenește O carte amuzantă, agreabilă, fascinantă. O privire serioasă, îndreptată spre știința formării și a modificării deprinderilor. The New York Times Book Review Fragment din cartea "Puterea obișnuinței" de Charles Duhigg "Pare absurd să crezi că doar dându-le oamenilor câteva coli albe se poate face o diferență în rapiditatea recuperării după operație. Dar atunci când cercetătoarea i-a vizitat pe pacienți peste trei luni, a constatat o frapantă diferență între cele două grupuri. Pacienții care își notaseră planurile în broșurile lor începuseră să meargă de două ori mai repede decât aceia care nu făcuseră același lucru. Începuseră să se așeze și să se scoale de pe scaun, fără ajutorul cuiva, de trei ori mai repede. Se încălțău, spălau rufe și găteau mai rapid decât pacienții care nu mâzgăliseră scopurile lor, de atins în viitor. Cercetătoarea dorea să înțeleagă de ce. A studiat broșurile și a descoperit că mare parte din paginile albe fuseseră umplute cu niște planuri amănunțite ale celor mai banale aspecte din procesul de recuperare. Un pacient, de exemplu, scrisese: „Voi merge mâine până în stația de autobuz ca să o aștept pe soția mea când se întoarce de la serviciu", după care și-a notat la ce oră urma să plece, traseul pe care avea să-1 parcurgă, ce haine să poarte, ce manta să-și ia dacă ploua și ce pastile să aibă la el dacă durerea devenea prea intensă. Un alt pacient a scris o serie de programe foarte precise cu exercițiile pe care urma să le facă de fiecare dată când mergea la baie. Un al treilea a notat minut cu minut un itinerar de parcurs într-o plimbare prin cartier. Pe măsură ce studia broșurile, cercetătoarea a sesizat că planurile aveau ceva în comun: se concentrau asupra modului în care pacienții vor rezolva un moment specific de durere anticipată. Bărbatul care făcea exerciții în drum spre baie, de exemplu, știa că de fiecare dată când se ridică de pe canapea, durerea era cumplită. Și-a notat, de aceea, un plan de depășire a situației: automat făcea un pas în față, ca să nu fie tentat să se așeze la loc. Pacientul care își aștepta soția în stația de autobuz se temea de după-amiezi, pentru că acea scurtă plimbare era cel mai lung și cel mai dureros moment al fiecărei zile. Așa că și-a notat în detaliu fiecare obstacol de care s-ar putea lovi, anticipând o soluție. Altfel spus, planurile pacienților erau elaborate în jurul momentelor de cumpănă, când știau că durerile lor - și, odată cu ele, tentația de a se lăsa păgubași - vor fi de maximă intensitate. Pacienții își spuneau lor înșiși cum aveau să treacă peste momentele dificile." Citește mai puțin...