O sa va spun... - FORMAT PDF

Cartea de față cuprinde înregistrările unor relatări ale Cuviosului Porfirie despre viața sa. Cele mai multe dintre acestea au fost realizate în prezența unui grup restrâns și înregistrate cu acordul Sfântului la intervale de timp destul de mari una față de cealaltă.
Citește tot rezumatul cărții O sa va spun...... Unele au avut loc în chilia sa de la Sihăstria din Milesi, altele s-au petrecut în diferite locuri sau momente, ori chiar în timpul călătoriei cu mașina. Cuvintele Sfântului Porfirie, așa cum au fost rostite, în simplitatea și adâncimea lor duhovnicească inepuizabilă, nealterate de impresiile și comentariile unor terțe persoane, dezvăluie profunzimile autentice ale viețuirii în Hristos, o deschidere universală spre toate cele ce ne înconjoară, potențată de iubirea infinită a lui Hristos, sălășluită în sufletul marelui nevoitor îndrăgostit de asceză, de nevoință și de Harul lui Dumnezeu revărsat din belșug asupra sa, pentru a zugrăvi în lume chipul adevăratei îndumnezeiri, dăruite umanității de Începătorul Vieții și al Înțelepciunii. *** „Pe Dumnezeu nimeni nu-L poate vedea, dar Își are oamenii Săi și spune: Dumnezeu Își are oamenii Săi pe care îi trimite astfel încât ceilalți să-i aibă ca pe o busolă și să spună:” „A spune‒ e bine, dar nu e de ajuns. M-auzi? Asta nu înseamnă nimic. Dacă nu vor veni Domnul și iubirea față de El și închinarea înaintea Lui și dorul de El, n-am făcut nimic. Acesta-i Raiul; unirea cu Dumnezeu și alipirea de Biserică sunt Raiul pe pământ.” Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul Fragment din cartea "O să vă spun... "- Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul "Boala Inima mea s-a închis pentru lume De mic copil, citind viața Sfântului Antonie și a Sfântului Ioan Kalyvitul, mi-am dorit să-i urmez. Așa am simțit. Nu știu cum. Am aflat că și tatăl meu voise la vârsta copilăriei să se facă monah. Și acum și mie, citind viețile acestor mari asceți, mi s-a născut în suflet [dorința] să mă duc să mă fac și eu pustnic. Îmi făcusem multe planuri. Am reușit să ajung în pustie, în pustia Sfântului Munte, acolo, în cele mai îndepărtate locuri din Sfântul Munte: la Sfânta Treime la Kavsokalyvia. în acea vreme era un loc foarte pustiu. Așadar! Atât de mult mi-a plăcut, atât de mult am iubit acel loc, încât inima mea s-a închis pentru lume și mi-am spus: aici o să trăiesc, aici o să mă afierosesc Domnului meu. Voi face ascultare de Stareți până la moarte și apoi, ce vă voi Dumnezeu. Mă gândeam că, atunci când Dumnezeu îi va chema pe Stareți, să mă mut undeva și mai sus, undeva mai în adâncul pustiei. Ah! Acesta era visul meu ziua și noaptea! Era o rătăcire, pe care am mărturisit-o Părintelui meu Duhovnic, care mi-a spus: „Ești în rătăcire, copilul meu, nu așa stau lucrurile!" Și mi-a scos din cap ideea asta. Să nu mă gândesc la pustie. Ah!... deși el mi-a spus aceste lucruri, îmi dădeau târcoale gânduri legate de pustie. Dar eu nu voiam să plec de lângă Stăreții mei. Mă gândeam că dacă ei aveau să plece mai înă-înte la cele veșnice, aș fi plecat și eu imediat la Sfântul Vasile sau pe Muntele Carmel al Prorocului Ilie, care se află mai sus de Sfântul Vasile. Îmi făcusem planuri mari! Mari! Ei!, [mă gândeam] cum aveam să trăiesc, cum aveam să mă hrănesc, cum aveam să mă rog..." Citește mai puțin...