Qpoem - Devorarea maestrului - FORMAT PDF

Mihail Galătanu (n. 11 septembrie 1963, în Galați), inginer de profesie, a desfășurat o bogată carieră publicistică și literară. Locuiește în București. Membru al cenaclului Qpoem din 2015.
Citește tot rezumatul cărții Qpoem - Devorarea maestrului... A publicat poezie, proză și eseu. Debutează editorial cu volumul de poezie „știri despre mine”, Editura Litera, 1987, iar din 1993 și până în 2012, continuă să scrie și să publice nu mai puțin de șaptesprezece volume de poeme. între cărțile de proză, amintim romanele „Meșterii de clopote”, Editura Matinal, 1999, pentru care obține Premiul Național pentru Proză „Liviu Rebreanu”, și „Mireasa fără corp”, Editura Muzeului Literaturii Române, 2006. Volume de eseuri: „Literatura de cartier: Un (posibil) manifest al generației ’90. Vol I: Orbirea lui Tiresias”, Editura Muzeului Literaturii Române, 2007, și „Despre artă, misticism și nebunie. Corpus Christi”, Editura Paralela 45, 2009. Este tradus în limbile engleză și italiană și distins cu numeroase premii literare, precum Premiul Asociației Scriitorilor din București, acordat pentru poezie, pe anul 2003, pentru volumul „Mormântul meu se sapă singur”, Editura Vinea. „Întotdeauna Mihail Gălățanu a fost un poet tematic și insistent. Pe lângă faptul că jonglează de decenii cu bijuteriile morții, se mai ocupa și cu epuizarea temelor pe care le frecventează: nu mai rămâne nimic de cules după el – epigonii sunt sufocați în fașă. Fierbințelile cărnii s-au răcorit și au lăsat scena liberă pentru pre-funeralii inițiatice. Abandonată este și retorica fastuoasă de altădată. Acum totul a devenit urgent, cu refrene scurte și inițieri precise.” Felix Nicolau Fragment din volumul "Qpoem - Devorarea maestrului" de Mihail Gălătanu "maestrul meu mi-a arătat cum e să mori Maestrul meu mi-a arătat cum e să mori. Cum se moare, din carne și os - și din ramură. Și din triunghi. Și din pământ. Și din frunză și floare. Asta a fost chiar cea mai importantă lecție, el s-a dus pe lumea cealaltă ca/să ne vegheze. Cel mai greu e să faci figura asta atunci când te lași dus în mormânt, lângă ceilalți morți. Cred că te trage pământul după cum te trag și cavourile de piatră. Iar piatra e alta. Încercată. Piatra e un fel de carne care a uitat și a împietrit. Înghețată. Carne înghețată. " Citește mai puțin...