Anii cenusii vol.1: Viata la periferie - FORMAT PDF

În decembrie 1989 revoluția a învins. Comunismul a murit brusc, odată cu Ceaușescu, uimind Europa și lumea întreagă. Și chiar pe noi înșine care am înțeles târziu că am învins ara să înțelegem cum am reușit, de ce trebuia să învingem și pentru cine era pregătită.
Citește tot rezumatul cărții Anii cenusii vol.1: Viata la periferie... victoria. Că întotdeauna ne-am repezit să credem orice fără să probam nimic, fără a pune prea multe întrebări, dar având destule răspunsuri. Multe și false. Apoi ne-am tot învârtit în loc. Ne-am pus alte întrebări, total diferite de primele. Poate că am îndrăznit prea ușor să uităm comunismul, felul lui de a trișa, de a minți și a strica totul și total. Nici nu mai știam bine ce putea fi, ne aminteam doar că făcea rău, lovea, mirosea urât și ne îmbolnăvea. Definitiv. De moarte. Ne luă speranța și în același timp ștergea urmele trecutului ca să nu ne putem întoarce nici înapoi în timp, în noi înșine, în memorie. Era o lume închisă, fără ieșire, o închisoare fără ferestre, un corp inert care nu mai simțea aproape nimic de prea mult timp. Vedeam chiar moartea la orizont. Dar până la moarte mai era totuși un fel de viață. Urâtă, dar obligatorie, greu de dus pentru că funcționa fără reguli. Fragment din volumul I al romanului "Anii cenușii: Viața la periferie" de Alex Măroiu "După discuția cu Nina, din care n-am înțeles exact decât interdicția de a vorbi cu ceilalți, în mintea mea, misterul creat de legătură ciudată dintre țigancă, mama fraților Neculai și Pusă a căpătat proporții uriașe. Mi se părea că secretul meu, pe care nu l-am divulgat niciodată, avea rolul de a-mi garanta legătura cu Nina și greutatea unui jurământ care îmi asigura. fericirea. Dar confuzia în care mă aflam, numită atunci secret, avea altă explicație, una care definea boala de care suferea întreaga societate. Mulțimea secretelor venea și din obișnuința de a nu vorbi care atrăgea după ea șansa de a nu greși. Secretul că mod de viață a fost una dintre primele noțiuni învățate corect, înainte de a merge la școală. Mai general, a ține secret înseamnă să fii mut. A fi mut, înseamnă a nu vorbi însă nu însemna și a uita. [...] Într-o societate plină de interdicții secretele devin omisiunile cu care comunicăm, dublură invizibilă a discuțiilor care n-au loc niciodată, bănuielile neclare despre ceea ce poate exista, locurile goale dintr-o frază care nu spune nimic. După ce m-am îndrăgostit de Nina, ea mi-a încredințat primul ei secret și mi-a arătă și locul unde îl păstra, scorbură în care își ținea caramelele. Dacă mi-a încredințat secretul ei, atunci cu siguranță că mă iubea. Numai dragostea avea puterea de a divulga și deconspiră, de a spune adevăruri, puterea ei universală învingea toate riscurile ascunse în umbra secretelor născute de comunism. " Citește mai puțin...