Fabule moderne - FORMAT PDF

Ce-ar fi dacă unele cuvinte nu ar mai fi sunete, ci lucruri sau ființe? Poate nu am mai lovi unii în alții dacă, după o ceartă, casa s-ar umple cu pietre, ca un cimitir. Poate nu am mai răni în dragoste dacă, după trădări, hoituri de flamingo ne-ar stavili ieșirile.
Citește tot rezumatul cărții Fabule moderne... Poate nu am mai minți dacă, după o nouă minciună, roiuri de vipere s-ar porni după noi, că după niște regi putrezitori. Poate nu am mai fură, dacă lacrimile sărate ar fi singura apă care ni s-ar da vreodată. Poate Dumnezeu a creat greșit cuvintele? Fără a ști, pe atunci, că oamenii au mereu nevoie de dovezi. Chiar și ale propriei nimicnicii. Tatiana Tibuleac locuiește la Paris, crește doi copii și lucrează în domeniul Comunicării și Audioviziualului. "Fabule Moderne" este prima sa carte. Fragment din volum: "Acul Alexandru, fiul meu, și-a rupt papucii. De obicei papucii se descos de tot și îi arunc. Astăzi însă aceștia s-au descusut astfel, încât mai puteau fi reparați. Unui meșter i-ar fi luat cinci minute, m-am gândit totuși să îi coș singură. Ziua predispunea la fapte mări. M-am dus să caut acul cel țigănesc. Acul pe care îl am de la mama, iar ea – de la mama ei. Acul și pozele din copilărie – atât mi-am luat când m-am mutat la Paris. Cu pozele e clar. Cu acul, povestea e următoarea. Am crescut cu acel ac în ochi. Bunica îl ținea înfipt în cel mai înalt loc din casă, pe un păretar, ca nu cumva să îl iau eu și să îl pierd. Peste o palmă erau icoana și candela. Acel ac nu prea se folosea la cusut. Era acolo de ținut minte. Uneori îmi părea că toată viața și forța bunicii erau concentrate în el. Și că dacă ar fi dispărut acul, s-ar fi pierdut și ea. Acul era lung și gros, cu o ureche lată, prin care trebuia să încapă orice fir. Chiar și de viață. Când în iulie ’49 au venit comuniștii să îmi deporteze bunicii în Siberia, soldații au fost umani. Le-au dat zece 5 minute ca să-și ia cele mai importante lucruri din casă. O icoană, niște bani și acul, toate le-a luat bunica. – Unde te duci tu, bani și icoana nu-ți trebuie, i-a zis omul legii. Acul poți să-l iei... În Siberia acul și-a găsit rostul. Pentru că, mergând la moarte, nimeni nu a avut atâta minte să-și ia ac, al ei a ajuns nespus de întrebuințat. Deportații îl cereau pentru tot felul de lucruri. Pentru cusut haine din cârpe, ca să-și încălzească copiii învinețiți de plâns și frig. Pentru născocit opinci cu talpă groasă, din coji de mesteceni. Pentru scos țepuse de sub unghiile roase până la sânge de tăiatul pădurilor interminabile. Pentru spart bășici de pe picioarele putrezinde, din cauza apelor nesecate." Citește mai puțin...