Katie Lapp este pusă la grea încercare când canoanele comunității amish o izolează de toți cei dragi. Inevitabil, decide să plece de una singură în lumea „engleză” – stranie și primejdioasă – fără să-și închipuie că omul pe care încă îl iubește plănuiește să se întoarcă în sânul familiei lui amish… și la ea.
„Scrierile ei sunt pline de culoare, iar cufundarea în textul lor, o reală desfătare.” — ForeWord Magazine „Una dintre cele mai îndrăgite autoare de ficțiune creștină…” — Publishers Weekly „Lewis empatizează atât de bine cu personajele care trag ponoasele.” — Library Journal Seria „Moștenirea din Lancaster County”, volumul 2. Fragment din carte: „Katherine îi plăti șoferului cursă și se întoarse cu fața spre impunătorul conac. Fațada din piatră era presărată cu vrejuri groase de plante cățărătoare, uscate acum, în puterea iernii — brațe ce urcau lipsite de viață, însă în șiruri aliniate, până la razele lunii. Din locul unde stătea cuprinse cu privirea clădirea masivă, presărată cu numeroase coșuri de fum — acum amenințătoare și întunecate pe conturul boltei luminate de lună. Zăbovi acolo, având impresia că sufletul și privirea îi erau acaparate de acest loc. Ani de dorințe interzise culminau într-o singură privire. „Himnzel! Ce priveliște!" șopti ea. Abia aștepta să exploreze eleganța domeniului. Însă trebuia mai întâi să pășească înăuntru. Să treacă pragul acestei case... câtă fericire! Apucând valiza cu o mână și chitară cu cealaltă, Katherine - traversă aleea circulară, ghidându-se după lumina felinarelor de lângă intrare. O clipă fu cuprinsă de panică și ezită lângă poartă. Ce fac eu aici? se întrebă. Cum mă voi integra în viața acestor oameni bogați? Într-o fracțiune de secundă avu impresia că întreaga viață îi trece prin fața ochilor — de la cele mai vechi amintiri de copil în comunitatea amish, de la fermă dintr-o zonă îndepărtată a ținutului Lancaster, până la înfățișarea ei elegantă, modernă. Sper că Laurei Bennett are să- placă de mine, se gândi Katherine, încă nesigură. Mai mult decât orice, nu-și dorea să lase impresia unei țărăncute — ba chiar exersase îndelung și din greu pentru a-și șlefui vorbirea și manierele.”
