Pisica lui Dalai Lama - FORMAT PDF

     Înfometată și demnă de milă, o pisicuță murdară este salvată din cartierele sărăcăcioase din New Delhi și are șansa unei vieți pe care nu și-o imaginase vreodată. Într-un sanctuar frumos care dă spre munții Himalaya acoperiți de zăpadă, ea își începe noua existență ca pisica a lui Dălai Lama.
Citește tot rezumatul cărții Pisica lui Dalai Lama...     Iubitoare, sarcastică și înțeleaptă, această pisică cu nenumărate nume deschide o fereastră spre sanctuarul interior al vieții din Dharamsală. Ca un mic spion care observă fluxul constant de întâlniri private dintre Sfinția Sa și diverse persoane, de la celebrități hollywoodiene la filantropi și autori motivaționali, pisica lui Dălai Lama ne oferă o perspectivă asupra modului în care putem găsi fericire și sens într-o lume ocupată și materialistă. Povestea ei va aduce un zâmbet pe chipul oricui a fost binecuvântat cu torsul mărinimos și lăbuțele fremătătoare ale unei pisici.    Fragment din volum:       “Acasă, eram PSS, tratată cu multă dragoste de Dălai Lama și cu multă amabilitate de personalul său, dar la urma urmei eram tot o pisică. În schimb, la Cafe Franc eram o celebritate! Acasă mi se dădeau biscuiți speciali la prânz, care, conform producătorilor, asigură o nutriție completă pisicilor în creștere. La Cafe Franc, vița burguignon, cocoșul în vin și mielul provensal erau felurile zilnice, care îmi erau oferite pe o pernă lotus pe care Franc o instalase de curând pentru confortul meu. Nu îmi lua mult să abandonez biscuiții de la Jokhang în favoarea vizitelor regulate de la Cafe Franc, cu excepția momentelor în care vremea era neîngăduitoare.     Pe lângă mâncare, Cafe Franc se dovedi a fi cel mai minunat loc de distracție. Aroma cafelei organice prăjite era că o vrajă magnetică pentru vizitatorii occidentali de la McLeod Ganj, de toate vârstele, temperamentele și culorile posibile și care vorbeau o mare varietate de limbi și purtau vestimentația cea mai uimitoare. După ce îmi petrecusem mica existență înconjurată de călugări molcomi îmbrăcați în șofran și roșu, incursiunea la Cafe Franc era precum mersul la o grădină zoologică.     Dar nu dura mult până să realizez că, dincolo de diferențele aparente, erau mai multe moduri în care turiștii semănau destul de mult. Unul dintre acestea mi se părea îndeosebi intrigant.     În zilele în care doamna Trinci nu era în bucătărie, pregătirea mâncării sus pe colina era întotdeauna lipsită de complicăciuni. Cele mai multe mese erau pe bază de orez sau tăiței, garnisite cu legume, peste sau, mai rar, carne.     Acest lucru era valabil și pentru gospodăria lui Dălai Lama, și pentru bucătăriile mănăstirii din apropiere, în care cazane uriașe de mâncare de orez cu legume erau mânuite de novici cu polonice de mărimea unei mături. Însă, deși ingredientele erau simple, mesele erau ocazia perfectă pentru desfătare și savurare." Citește mai puțin...