Sfantul Munte Athos. Gradina Maicii Domnului - Monah - FORMAT PDF

     "Acest loc ales și plăcut are să fie al Meu, după șorțul ce Mi-a căzut aici, fiindcă îmi este dat Mie de Fiul și Dumnezeul Meu!... Darul lui Dumnezeu să fie peste locul aceste și asupra celor ce vor viețui aici cu credință, cu evlavie și cu dragoste, păzind poruncile Fiului și Dumnezeului Meu.
Citește tot rezumatul cărții Sfantul Munte Athos. Gradina Maicii Domnului - Monah... Și toate cele trebuincioase vieții pământești le vor avea cu îndestulare și puține osteneli viețuitorii pioși ai acestui loc; viața cerească li se va dărui și mila Fiului Meu nu se va ridica de la dânșii până la sfârșitul veacurilor. Locului acestuia Eu îi voi fi apărătoare și fierbinte mijlocitoare către Dumnezeu și pentru cei ce vor petrece aici, după voia și plăcerea Fiului Meu Hristos, Dumnezeu-Cuvântul."       Fragment din volum:       „Mănăstirea Simonopetra        Această mănăstire se află în partea de sud-vest a Sfântului Munte Athos și este închinată Nașterii DomnuluI. A fost înființată de Cuviosul Simon, care s-a nevoit într-o peșteră puțin mai sus de locul unde se află mănăstirea. Se spune că într-o noapte, pe când se afla la rugăciune, a văzut o lumină puternică pe muntele din apropiere. Era în noaptea Nașterii Domnului. Apoi a văzut doi îngeri cu o frânghie în mână. Unul stătea de o parte de munte ținând frânghia de un capăt, iar celălalt stătea de partea cealaltă, ținând frânghia de celălalt capăt. Și trecând cu frânghia peste vârful muntelui l-a tăiat, rămânând un mic platou. Unul din îngeri, privind spre cuviosul Simon, i-a spus acestuia: „Pe acest loc să zidești o mănăstire în cinstea Nașterii Domnului".     Ascultând de porunca îngerului, cuviosul Simon a început această lucrare. Locul era foarte prăpăstios și foarte greu de muncit pe el. În exterior, în jurul zidurilor, erau numai prăpăstii.     După ce au înălțat o parte din zid, muncitorii au fost cuprinși de frica din cauza înălțimii și se gândeau să plece, lăsând lucrul neterminat. Înainte de plecarea lor, cuviosul Simon a trimis pe ucenicul său Isaia să-i cinstească; dar când s-a apropiat de ei, pe schelă, a alunecat și a căzut de la înălțimea aceea în prăpastie. Ucenicul nu a pățit nimic, fiind ținut de o mână nevăzută. Chiar tava care o avea în mâini a rămas neatinsă, cu paharele pline. Văzând muncitorii această minune s-au întărit și luând curaj nu au mai abandonat lucrarea, continuând-o până la sfârșit.     La început cuviosul Simon a numit mănăstirea «Noul Betleem», dar mai târziu, după adormirea lui, a luat denumirea care se păstrează și astăzi, adică Simonos al Pietrei, de la numele lui și de la piatra pe care a fost zidită.     Mănăstirea a fost arsă de multe ori, dar de fiecare dată domnitorul român Mihai Viteazul a ajutat la refacerea acesteia; la arhondaricul mănăstirii este păstrat și în prezent un tablou cu chipul acestuia." Citește mai puțin...