Citind această mică scriere, veți afla o întâmplare adevărată care s-a petrecut în zilele noastre. Istoria ei începe undeva, după Al Doilea Război Mondial, prin anul 1952, când în Grecia încă nu se liniștiseră luptele și uciderile între frați.
Crima despre care este vorba, este posibil să se fi petrecut din motive politice și persoana care a făcut-o să fie acoperită. Tot conținutul acestei cărți a fost povestit de duhovnicul care l-a spovedit pe eroul nostru și a fost alături de el, până la plecarea din această viață. Fragment din volum: “A venit și timpul căsătoriei. Au făcut mai întâi cununia religioasă, apoi pe cea civilă, așa cum este rânduiala în Grecia, după care Ecaterina s-a mutat cu totul la căsuța pe care o îndrăgise de la început. Petru și-a continuat munca de tâmplar, iar Ecaterina cea de profesoară. Se înțelegeau de minune, parcă erau făcuți unul pentru celălalt. Dacă intervenea vreo problemă între ei, imediat o discutau și o rezolvau. Nu lăsau nimic să le umbrească fericirea. Dar, în toată fericirea lor, nu au uitat nici o clipă să-i mulțumească Binefăcătoarei lor. Petru și-a continuat rugăciunea ca și mai înainte, ba chiar a ajutat-o și pe Ecaterina ca să poată dobândi și ea rugăciunea continuă. Cu timpul, a venit și un copil, căruia i-au pus numele Gheorghe, după cum îl chemase pe tatăl Ecaterinei. Mai târziu, a venit și o surioară, căreia i-au pus numele Măria. Casa lor s-a umplut de veselie. Petru muncea cu drag privind la copilașii lui iubiți care se jucau în curte. După ce i-a botezat, i-a dus în fiecare duminică și sărbătoare la biserică și i-a împărtășit cu Sfintele Taine. Știa el, din propria experiență, ce mult le poate ajuta Sfânta Împărtășanie, ca să poată trece peste toate greutățile. Chiar și atunci, când a răcit și s-a îmbolnăvit grav cu plămânii, tot prin Sfânta Împărtășanie, luată cu credință, s-a vindecat. De aceea, știa că, dacă vrea să aibă copii sănătoși tru-pește și sufletește, trebuia să-i împărtășească cât mai des. Ei, fiind mici, nu aveau nevoie de spovedanie, fiind nevinovați. Petru cu Ecaterina se împărtășeau cam o dată la două săptămâni, dar întotdeauna se spovedeau mai înainte și apoi, cu binecuvântarea duhovnicului, se împărtășeau. Timpul trecea și copiii creșteau. Mai întâi a fost dat la școala Gheorghiță, iar după doi ani și Măria, care era frumoasă ca un îngeraș, având blândețea lui Petru și înțelepciunea Ecaterinei. Era o brunețică, cu ochi negri și plini de lumină. Nici Gheorghiță nu era mai prejos, fiind un copil hotărât și plin de credință."
