Robert Langdon, profesorul de simbolistică de la Harvard, se trezește la miezul nopții într-un spital. Dezorientat și suferind din pricina unei răni la cap, el nu-și amintește nimic din ce i s-a întâmplat în ultimele treizeci și șase de ore, nici cum a ajuns acolo, nici de unde are acel obiect bizar pe care medicii i l-au găsit în căptușeala hainei.
Lumea lui Langdon se transformă în haos și se vede nevoit să fugă prin Florența împreună cu Sienna Brooks, o tânără a cărei prezentă de spirit îi salvează viața. Profesorul își dă repede seama că se află în posesia unei serii de coduri îngrijorătoare create de un om de știință sclipitor - un geniu a cărui obsesie legată de sfârșitul lumii e egalată doar de pasiunea pentru una dintre cele mai influente capodopere care s-au scris vreodată - poemul epic "Infernul" al lui Dante Alighieri. Palazzo Vecchio, Grădinile Boboli și Îl Duomo sunt locuri istorice care le oferă lui Langdon și Siennei șansa de a descoperi o rețea de pasaje ascunse și de secrete vechi, dar ai o paradigmă științifică terifiantă care va fi folosită fie pentru a îmbunătați substanțial viața de pe pământ, fie pentru a o distruge. Fragment din volum: “Astăzi, Biserica lui Dante a devenit un altar la care se închină cei cu inima zdrobită în urma unei iubiri neîmpărtășite. În interior se află mormântul tinerei Beatrice, lespedea ei simplă fiind loc de pelerinaj deopotrivă pentru admiratorii lui Dante și suferinzii din dragoste. În dimineața aceasta, Langdon și Sienna continuau să străbată străduțele tot mai înguste ale centrului vechi al Florenței, multe dintre ele devenind treptat doar niște simple alei pietonale. Din când în când își făcea apariția câte o mașină, înaintând cu greu și obligând trecătorii să se lipească de ziduri pentru a o lăsa să treacă. — Biserica este imediat după colț, îi spuse Langdon Siennei, sperând că turiștii din interior le vor putea da o mână de ajutor. Știa că șansele de a întâlni vreun bun samaritean erau mai mari, că Sienna își luase înapoi peruca blonda și-i dăduse lui sacoul, rockerul redevenind profesor universitar, iar fetișcana skinhead transformându-se iarăși într-o tânără cu aspect îngrijit. Putea răsufla ușurat, simțindu-se din nou el însuși. Când intrară pe o alee și mai îngustă, Via del Presto, Langdon studie clădirile din jur. Intrarea în biserică era întotdeauna dificil de identificat, deoarece lăcașul în sine era foarte mic, fără decorațiuni și înghesuit între alte două construcții. Puteai trece ușor de el fără să-l observi. Și în mod ciudat, bisericuța era întotdeauna mai ușor de localizat folosindu-ți nu ochii, ci urechile. La Chiesa di Santa Margherita dei Cerchi găzduia frecvent concerte, iar când nu era în desfășurare nicio astfel de manifestare, erau redate înregistrări audio ale concertelor anterioare pentru ca vizitatorii să se poată bucura de muzică oricând. Așa cum anticipase, pe măsură ce înaintau pe alee, Langdon începu să audă acorduri muzicale, mai întâi vagi, apoi din ce în ce mai sonore, până ce ajunseră chiar în fața intrării."
