Harald si luna verde - FORMAT PDF

Amintiri, scrisori și fragmente de jurnal ce au în centru imaginea obsedantă a balonului verde de pe scena unui spectacol de balet reconstituie povestea unei familii evreiești de-a lungul unui veac, pendulînd între trei generații diferite.
Citește tot rezumatul cărții Harald si luna verde... Bunicul, tatăl și fiul, îndepărtați unul de celălalt, ajung mereu în puncte comune, iar viețile le sînt legate pentru totdeauna. Cei trei sînt afectați de ororile războiului și, cu toate că fiecare supraviețuiește în felul lui, niciunul nu revine la vechea sa viață. De la lagărele naziste la gulagul sovietic și, mai apoi, pînă în zilele noastre, această poveste de familie oglindește lumea fascinantă și crudă în care trăim.   „Harald și luna verde este un roman foarte diferit de celelalte romane pe care le-am scris și publicat. Fiind o cronică de familie care se întinde pe trei generații, există personaje foarte bine conturate, are o acțiune puternică, iar teza generală a romanului este una politică, ceea ce pînă acum mie nu mi s-a întîmplat. Eu scriu o carte în care analizez mult mai de sus, fără să individualizez neapărat o instituție. Am niște teorii pe care le dezvolt și, bineînțeles, se bazează și pe o experiență personală...” (Nora Iuga) Fragment din carte: "Pe caietul cu scoarțe albastre era lipită o etichetă, pe care scria cu creionul L. Sch. Nr. 1305. Acum se află din nou sub cutia de lemn cu piesele de șah, unde nu putea fi văzut. Sam nu-i spusese nimic Stânei de existența lui. Era limpede că-l ascundea de ea. Stâna dăduse de el când s-a apucat să șteargă praful sub vrafurile de cărți. Cred că era acolo mai demult, fiindcă unele pagini aveau colțurile îndoite înadins ca să poată găsi mai ușor anumite pasaje pe care ar fi vrut să le recitească. Nu știu unde l-a ținut până acum, al cui era scrisul ăla caligrafic, prea aplecat înspre dreapta, un scris de școlărița ordonată din a 2-a primară care semna pe fiecare pagină numerotată, în colțul din dreapta sus, cu numele Lonko Zander. Când a dat prima dată peste caietul albastru și a început să citească, Stâna a crezut că e vreu jurnal intim, pe care i-l încredințase lui Sam colega îndrăgostită de el. Când se plictisea de stegulețe și de jocul zilnic de-a Statul-Major, Sam îi mai povestea uneori întâmplări din facultate. Îl apucase încă pe profesorul Chitimia înainte să se pensioneze. Bătrânul intrase o dată în amfiteatrul „Pârvan" descheiat la curea. „Noi pufneam și ne dădeam coate și el nu s-a prins decât când s-a așezat pe scaun și a simțit că-l înțeapă ceva în fund", povestea Sam, dându-și importanța ca unul care participase la bătălia de la Austerlitz. Făcuse facultativ și limbi clasice cu Fischer și cu Hâncu în 1948, înainte de reforma învățământului, atunci încă se mai putea. Dar cel pentru pare renunță chiar și la partidele de ping-pong cu Elvira era Tohăneanu. Pomenea des de Levantinopol Elvira. „Familia ei se refugiase în capitală după cadarea Cadrilaterului. Era din Silistra sau Caliacra. Nu știu de ce numele astea mă duc cu gândul la niște soții de ofițeri din Vechiul Regat." Râdea singur de ce spunea. De câte ori îmi vorbea de ea, mi-o închipuiam pe Erinia tânără. Sam știa că prima mare iubire a bunicii lui fusese un căpitan de vas pe care îl cunoscuse la Căpitănia Portului, în Tulcea. „Elvira a fost amanta lui Coteanu, știai?" „Toată facultatea știa." Să-i fi dat ea caietul său... La Filologie erau cele mai virtunoase fete, profesorii aveau de unde alege. Și Valentin Lipatti a fost combinat cu fața lui Ralea, Catinca, s-au și căsătorit. Când a ieșit la iveală originea burghezo-moșierească a Elvirei, pe care ea uitase s-o declare în autobiografie, proaspătul profesoraș, abia întors de la Paris, a condus completul de judecată tovărășească. Din devotament pentru Partid, a decis excluderea propriei amante, cu origine nesănătoasă., din facultate. E mai ceva ca-n Tânără gardă." Citește mai puțin...