Un du-te-vino captivant între dezbaterea din jurul unei fetițe de 11 ani, însărcinată în luna a șasea, și poveștile autobiografice. În Hai să furăm pepeni sînt narate întîmplări savuroase ori cutremurătoare, pretext al unor reflecții uneori amare, alteori apologetice, memorialistică întîlnindu-se în mod fericit cu ficțiunea.
„Fluxul conștiinței”, deși prezent, nu înlocuiește intriga, romanul nefiind unul „intelectualizant”, ci unul în care filonul de autentic prozator al Norei Iuga transpare fără străduință. „Opera Norei Iuga este rezultatul unei voluptați insațiabile a limbajului. Aici nu există teorie, nici ideologie, există doar un limbaj în care se consumă laolaltă înaltul cu adîncul, sacrul cu obscenul... Limbajul și trupul se denunță permanent în universul Norei Iuga ca și cînd ar fi unul și același lucru.” (Stuttgarter Zeitung)
