Intr-o padure intunecata - FORMAT PDF

    Unele petreceri se pot termina foarte, foarte rău…     Ceea ce ar fi trebuit să fie un weekend distractiv și liniștit undeva la țară capătă proporții sinistre în acest thriller psihologic întunecat și plin de suspans.
Citește tot rezumatul cărții Intr-o padure intunecata...     Nora este o scriitoare de romane polițiste, care preferă să stea retrasă. Când o prietenă pe care n-a mai văzut-o de zece ani o invită să-și petreacă weekendul într-o casă izolată din pădure, Nora acceptă fără prea mare entuziasm. Patruzeci și opt de ore mai târziu, se trezește într-un pat de spital, grav răniță, dar în viață, și convinsă că cineva a murit. Întrebându-se nu „ce s-a întâmplat?”, ci „ce am făcut?”, Nora încearcă să pună cap la cap întâmplările din weekendul care a trecut. Pentru a afla răspunsul la toate întrebările care o copleșesc, trebuie să scoată din nou la iveală acele lucruri despre sine pe care le-ar fi vrut îngropate acolo unde e locul lor: în trecut.      Fragment din roman:       “Stau în pat, încercând să pun ordine în vălmășagul de gânduri din capul meu și dintr-odată se deschide larg ușa, iar asistența intră în rezervă împingând un cărucior de spital.     - Medicul vrea să arunce o privire pe tomografii, începe ea fără niciun preambul, dar a zis că, probabil, după aceea o să poți face o baie. Și ți-am adus micul dejun.     - Spune-mi, încerc eu să mă ridic în capul oaselor, sprijinindu-mă pe pernele care tot alunecau de sub mine. Spune-mi, polițiștii de-afară mă păzesc pe mine?     Fața ei capătă o expresie stânjenită, iar privirea i se îndreaptă o clipă spre dreptunghiul de sticlă al ușii, în timp ce-mi pune pe o farfurie de carton un bol cu fulgl de orez, în care toarnă un pahar de lapte, iar apoi așază alături o clementină.     - Au venit să investigheze accidentul, îmi explică ea în cele din urmă. Sigur or să vrea să stea de vorbă și cu tine, dar numai când o să le dea voie doctorul. Le-am zis că nu pot da buzna în spital la ora asta. O să trebuiască să aștepte.     - I-am auzit...     Am înghițit și am simțit o durere în gât, ca și că ceva ar fi încercat să scape — un scâncet sau un țipăt.     - I-am auzit spunând că a murit cineva...     - Pfui! răspunde ea, închizând sertarul căruciorulul o forță exagerată. N-ar fi trebuit să te alarmeze, mai ales că ești lovită la cap.     - Dar e adevărat? A murit cineva?      - Nu pot să-ți spun asta, n-am voie să vorbesc despre alți pacienți.     - E adevărat?     - Te rog să te liniștești, spune ea, ridicând mâinile într-un gest consolator îndelung exersat, care pe mine mă face să vreau să țip. Nu-ți face bine la cap să te agiți.     - Să mă agit? Unul dintre prietenii mei probabil a murit, iar tu îmi ceri să nu mă agit? Cine a murit? Pentru umele lui Dumnezeu, spune-mi cine! Și de ce nu pot să-mi amintesc? De ce nu pot să-mi amintesc ce s-a întâmplat înainte de accident?" Citește mai puțin...