Padurea lui Joaquin Phoenix - FORMAT PDF

Simțea pădurea vie, alchimică, pulsând, și, deși nu credea în fantome și alte bazaconii, îi plăcea să vorbească cu ea în minte, să se lase descoperit de ceva aparte, ceva deasupra sa și de neînțeles întru totul, ca-n Her.
Citește tot rezumatul cărții Padurea lui Joaquin Phoenix... Iar pădurea putea să-și facă simțită prezență în atâtea feluri, putea să poarte atâtea chipuri și atâtea voci. Iar el putea să intre și să iasă din ea, să uite de el de atâtea și atâtea ori. Aici singurătatea devenea intimitate, devenea liniște, devenea apă, devenea o mînă străbătută de infuziile proteice ale pământului; o subterană în care plictiseala conferințelor de presă, momentele de stânjeneală și de bâlbâială erau absorbite de mușchi, de ciuperci, de licheni. Aici devenea polen purtat de vânt. O pădure precum o planetă extraterestră studiindu-l în tăcere. Realitatea sa era irealitatea altor umbre, visele sale erau coșmarurile altor monștri. Fragment din roman: "PLANTELE CARNIVORE ALE LUI KAMISAKA Micuțul bătrân japonez Kamisaka, care arată ca o broască țestoasă, locuia singur casa cu umbre dese și păianjeni pe la ferestre. Intrarea era luminată de două cuiere înalte de lemn cu câte două borcane mari și murdare pline cu licurici agățate de fiecare, iar pe preșul de la intrare, din sârmă ghimpată, stătea scris: Frica e prietenul meu de nădejde. Când ajungeai aici erai deja îngrozit, și parcă mai bine ai fi rămas închis în casă, fără curent, fără căldură și fără apă, rozându-ți în silă unghiile. Dar dacă prin suflet îți bătea atât de tare vântul unui deșert plin de oase de dinozauri, atunci erai convins să suni la ușă și să aștepți ca bătrânul japonez Kamisaka să-ți deschidă. Odată deschisă ușa, Kamisaka, în trening negru Adidas cu dungi aurii, te salută aplecându-se până la jumătate, ca o pictogramă Kanji, iar apoi îți făcea semn să intri. Înăuntru miroasea puternic a statut, ca și cum un uriaș ar fi clocit casa de un veac de singurătate gigantică. Kamisaka te invită calm la o ceașcă de cafea sau de ceai, iar mai apoi îți prezența reverențios litografiile sale produse prin tehnica utilizării blocurilor de lemn ale unor artiști aparținând mișcării artistice ero guro nansensu, adică a artei japoneze erotice grotești și bizare. Aici erau înfățișate scene pline de sânge șj de moarte, scene cu femei legate cu sfoară, suspendate și străpunse de săgeți, decapitări, eviscerări, crucificări, tot felul de torturi, un întreg curent de durere, decadență și violența trecând prin ele. Apoi Kamisaka te conducea într-o sufragerie enormă, umedă și călduroasă ca o mlaștină, adâncită în semi-obscuritate, unde din sistemul suround de boxe se auzeau scâncete, plânșete, văicăreli, țipete, urlete, zgomote ciudate și tot felul de sunete înfiorătoare. Aici se găsea colecția sa neobișnuită de plante carnivore. Acestea erau crescute pe parcursul anului cu din ce în ce mai puțină lumină, pentru a putea trăi chiar și pe timpul nopții doar cu o veioză mică aprinsă. Plantele carnivore ale lui Kamisaka se hrăneau cu insecte și artropode, dar își extrăgeau energia din muzica tenebrelor." Citește mai puțin...