Convins că mama lui s-a dus în rai, Damian încearcă să facă numai fapte bune, ca să ajungă într-o zi un sfânt. Într-o noapte, pe când își spune ruganciunea, o geantă plină de lire îi aterizează chiar sub nas.
Împreună cu Anthony, fratele său mai pragmatic, Damian trebuie să se hotărască repede cum să cheltuiască banii, pentru că, în doar câteva zile, Regatul Unit va trece la euro, iar lirele își vor pierde orice valoare. Ce să facă? Să pună capăt sărăciei în Africa sau să cumpere biciclete și console Nintendo? Să se ocupe de propria fericire sau să îi ajute pe ceilalți? Dar cine are cea mai mare nevoie de bani și care este fapta cea mai bună? Fragment din poveste: “A doua zi, de dimineață, în loc s-o luăm spre școală, ne-am urcat în autobuzul spre Widnes. - N-aveți școala azi? a întrebat bănuitor șoferul. - Mergem la dentist, a răspuns Anthony, căscând gura și arătându-i un dinte din spate. Uitați! - Nu, mulțumesc. Am destule pe cap, nu-mi mai trebuie și problemele voastre, a zis șoferul. Ce mult decăzuserăm! Ajunseserăm să tragem chiulul și să turnăm minciuni într-un loc public, totul de dragul banilor. Mai rămăseseră cinci zile până la Ziua €. Băncile mușteau de oameni cu pungi sigilate și nesigilate, cutii și șosete, toate pline până la refuz cu mărunțișul care urma să fie schimbat în euro. Casierii răsturnau monedele pe cântar și de acolo, în niște lăzi de sub tejghele. Era ca și cum ai fi într-un bidon imens în timpul unei furtuni cu grindină. Funcționarii băncii purtau peste urechi căști portocalii însemnate cu simbolul €, ca să atenueze zgomotul. Ne-a trebuit o jumătate de oră ca să ajungem la ghișeu. - Vrem să deschidem un cont, a spus Anthony. - Biiine... Sunteți cu mămica voastră? Sau cu tăticul? - Nu. - Nu pot fără semnătura unui adult și fără un act de identitate. Firește că Anthony anticipase asta. I-a dat doamnei de la ghișeu permisul lui de la bazinul de înot. Avea o fotografie cu el și adresa de acasă, dar nu a fost de ajuns. - Chiar trebuie s-o chemați pe mama voastră. - Nu putem, a zis Anthony, privind-o drept în ochi. A murit. Femeia s-a uitat la el. Pe urmă la mine. Am încercat să nu par prea trist, ca să nu contribui la greșelile lui Anthony. Dar nici fericit n-aș fi putut să fiu. Femeia a făcut ce făcea toată lumea când o pomeneam pe mama - ne-a dat ceva. O pușculiță în formă de „€" și doi euro gratis."
