O istorie a muzicii universale Vol.III. De la Schubert la Brahms - Ioana Ștefănescu De la Schubert la Brahms, așa cum anunță titlul acestui al III-lea volum al ciclului, nu înseamnă o cale prea lungă, dat fiind că de la data la care Schubert părăsește viața (19 noiembrie 1828) până la cea în care se naște Brahms (7 mai 1833) nu trec decât câțiva ani.
Cu toate acestea, cei doi creatori iluștri ai romantismului muzical prezintă atribute ce oferă conturarea unei posibilități de periodizare a cursului istoric din arta compoziției, pentru că Schubert apare cu rol determinant în ceea ce privește procesul de transformări survenit în relația dintre creație și creator (ca mesager liber al ideilor timpului), iar Brahms, compozitor ce face parte din rândul artiștilor noi, beneficiari ai gândirii eliberate de obligațiile specifice muzicianului angajat, se impune ca adept al idealurilor estetice beethoveniene printr-o artă cu sensuri și cu trăsături de particularitate ce-i dau dreptul la nemurire. Pe această întâlnire a celor doi poli ai unui romantism muzical care-și menține rădăcina în gândirea ce a condus compoziția muzicală De la Orfeu la Bach (volumul I) și De la Bach la Beethoven (volumul II) își găsește sprijin încercarea de periodizare a unui material extrem de bogat și de diversificat, așa cum acesta se prezintă în desfășurarea erei romantice. Cu mult mai grea s-a dovedit a fi fost munca de organizare a materiei (cu desfășurare de-a lungul secolului al XIX-lea) care, în pofida faptului că aparține unei epoci relativ restrânse, prezintă manifestări extrem de eterogene ca substanță, forma, limbaj. Nici una din cele câteva posibilități de structurare a lui nu a reușit să aducă limpezime deplină. Criteriul cronologic - cel care tentează în primul rând până istoricului - prilejuiește obstacole neașteptate în ceea ce privește manifestările de referință ale unor contribuții, cum ar fi cele ce apar strălucitoare doar într-o perioadă a vieții (fie timpurie, cum prezintă creația lui Rossini, fie târzie, creația lui Bruckner).
