Nimic nu-i este indiferent povestitorului Brătescu-Voinești. Nici felul în care, aflați în momentul înțelegerii tragismului lumii, viața intră într-un soi de inerție interioară, romantică, desuetă.
E sensul profund al acomodării la o nouă realitate, pe care, de fapt, și noi reușim să o cunoaștem grație situațiilor limită din poveste.
