Prima carte din serie are în centru povestea unei tinere a cărei străbunică, Elvira, în urmă cu mai bine de o sută de ani s-a îndrăgostit de ţiganul Iani dintr-o șatră de la marginea unui sat din Ardeal.
Mama Elvirei era o vrăjitoare practicantă a magiei negre, care a aruncat un crunt blestem asupra satrei, și a transformat-o În umbre. Blestemul putea fi ridicat până la a treia generaţie de către urmașii Elvirei și ai lui Iani. Urmașii acestora, Măria, protagonistă romanului și Matei, un alt urmaș de care Maria se Îndrăgostește, au moștenit diverse haruri de la Înaintașii lor, haruri care i-au aruncat În vâltoarea aventurii de a-și salva străbunii. Asemeni himerelor lui Paciurea, elementele de real și fantastic se războiesc pe fondul de real și fantastic se războiesc pe fondul personajelor principale, doi liceeni cu strămoși de basm. - Nicoleta Tudor Fragment din carte: "Am intrat în casă cu vocea lui răsunându-mi în urechi ”ne vedem mâine la școală”. Eram bulversată de schimbarea pe care o luase viața mea într-o singură zi. Da, între noi era o atracție planetară, cum, când și de ce se întâmplase numai astrele știau. Un lucru era clar, în preajma lui mă simțeam de parcă l-aș fi așteptat de-o viață, de parcă m-ar fi completat, de parcă abia acum vedeam, simțeam, respirăm așa cum ar fi trebuit. De parcă întreg universul meu depindea de apariția lui, fără de care aș fi trăit fără rost. M-am târât până în dormitor, rugându-mă în timpul acesta să nu cumva să-mi apară în față Iolanda sau tată pentru că era clar că nu puteam face conversație. Tata ar fi insistat să-i povestesc cum a fost petrecerea, Iolanda probabil ar fi încercat să mă descoasă în legătură cu Matei pentru că sunt convinsă că dacă cineva nu a observat ce s-a întâmplat cu mine în acea seară, aceea nu era clar Iolanda. Am făcut un duș fierbinte pentru a reuși să adorm, dar nu mi-a fost de nici un folos. Acum încercam să înțeleg de ce s-au scris atâtea despre dragoste și de ce nimeni nu a reușit să o deflnească pe deplin. Eram mistuită, eram distrusă, voiam să-l văd, în timp ce probabil el nici nu se mai gândea la mine. Probabil era obișnuit să flirteze cu fetele iar eu, care eram neputincioasă în fața lui i-am căzut în plasă. Prin asta treceau fetele de vârsta mea. Asta a vrut să spună Iolanda când mi-a zis că puterile mele sunt o armă foarte bună. Au fost o armă foarte bună. Care nu funcționa la el. I-am auzit vocea în capul meu spunându-mi noapte bună în timp ce genele mele deveneau din ce în ce mai grele și mi-am zis că încep să visez. "
