Dacă încă realitatea cotidiană nu a năruit predispoziția dumneavoastră spre onirism, paranormal și plăcerea lecturării unor altfel de povestiri, atunci vă recomand cu mare drag cartea ”Cercurile mistice” moșită cu multă pricepere de condeiul scriitoarei Nicoleta Tudor, sub patronatul editurii Librex Publishing.
Un blestem cauzat de o iubire prohibită se răsfrânge oarecum contondent peste existențele a trei generații prinse într-un haotic joc între real și paranormal, fiecare dorind eliberarea din tentaculele înrobitorului blestem, însă fără ca cineva să aibe curajul de a merge până la capăt.
Într-un astfel de climat, cu ajutorul destinului sau al hazardului (cine poate să știe cu exactitate?!), Maria și Matei, cele două personaje principale ale cărții, se întâlnesc, constatând după anumite tatonări o siamezitate frustrant de perfectă a destinelor, reprezentată de vâltoarea trecutului și originii lor, dar mai ales prin intermediul celor două pandantive identice care reprezintă trei cercuri unite, dovedindu-se ceva mai târziu arme indestructibile în lupta lor.
Stilul narațiunii, simplist și facil, care însă nu răpește absolut nimic din indubitabilul talent scriitoricesc al autoarei, ne duce într-o lume aparte, acolo unde misterul, ocultismul, simbolistica, speranța și șuvoiul de clipe care preschimbă truismul în beatitudine, îngemănează acaparatoarea poveste a rătăcirii și regăsirii, unde iubirea și puritatea lăuntrică se dovedesc utile arme, capabile să strivească orice act de malițiozitate.
Viața este un interminabil șir de încercări, cu nenumărate escaladări și prăbușiri.Uneori pare un buclucaș joc de puzzle, alteori un impasibil zid, însă întotdeauna dorința și puterea de a mrge mai departe sunt ingredientele primordiale ale reușitei. Cam acesta este mesajul transmis de Nicoleta Tudor în ” Cercurile mistice”strângând între coperți o lume în care posibilul și imposibilul se strâng în ghemotoace de trăire pură, mai mereu la intensitate maximă.
Maturizarea celor două personaje principale, Matei și Maria, trece cu bine de furcile caudine ale unor vijelioase peripeții, ajutați de personaje precum Iolanda și Irina, vegheați îndeaproape de sclipitoare personaje precum Elvira, Nela, Iani și bătrânul Răducanu, cu toții deciși să o doboare, odată pentru totdeauna, pe malițioasa Sofia, cea reâncarnată într-un corb.
Corbul este asociat adeseori cu o pasăre prevestitoare a morții și chiar cu scabrosul, știut fiind că aceasta se hrănește adeseori cu hoituri, Astfel, servindu-se de simbolistica corbului, Nicoleta Tudor creionează cu succes malițiozitatea bătrânei Sofia.
Fantasmagoricul și realitatea cotidiană, ambele dozate în cantitatea optimă, a dat naștere acestei cărți pe care, cu toată sinceritatea mea, vă sfătuiesc să o citiți.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Nicoleta Tudor:
