Religia creștină îmbrățișează întreaga existență a omului, cu manifestările ei lăuntrice și cu cele din afară. Căci Religia descoperită de Mântuitorul propovăduiește un cer nou și pământ nou, omul devenind în această transformare o personalitate nouă, care năzuiește spre statura lui Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru.
În acest război văzut și nevăzut pentru transformarea cosmosului, ceea ce crede și rnărturisește omul, regele creației, e de o însemnătate capitală pentru destinul său supranatural. Căci de ceea ce crede depinde în cea mai mare măsură și ceea ce face; sentimentul, voința și rațiunea preced în mod natural acțiunea. Putem adăuga că nu totdeauna ceea ce gândim, dorim și voim noi se traduce în faptă. Responsabilitatea noastră rămâne însă întreagă și în cazul când am putut să trecem la acțiune și în caz ozntrar, după cuvântul Domnului (Mt 5, 28).
