Procedura penala. Partea generala - FORMAT PDF

Anul în care acest manual de procedură penală vede lumina tiparului este situat la 5 decenii față de anul intrării în vigoare a vechilor coduri penal și de procedura penală ale României și la 5 ani față de anul intrării în vigoare a noii legislații penale.
Citește tot rezumatul cărții Procedura penala. Partea generala... Dacă am transforma această coincidență ce gravitează ritmic în jurul cifrei „5” într-o figură de stil, cum ar fi „metafora jumătății”, am putea spune că autorul acestui manual și-a împlinit jumătatea sa de har, de respect și de datorie față de normă procesual penală: a preluat-o cu exactitate de la legiuitor, a clarificat-o într-o manieră critică și lucidă, a dezvățat-o de meteahna ambiguității, i-a descoperit valențele interpretative, i-a identificat zonele vulnerabile și disfuncționale, după cum, în egală măsură, i-a identificat și i-a pus în valoare dimensiunile inspiraționale pentru alți teoreticieni și practicieni.   Dacă autorul și-a împlinit, cu rigurozitate și măiestrie, jumătatea sa, de cealaltă jumătate a misiunii gnostice și aplicative în raport cu norma procesual penala urmează a se ocupa cititorii cărora le este destinată această lucrare de specialitate: studenți – prin motivația lor de a cunoaște și aprofundă procedura penală; teoreticieni – prin oglindirea ori confruntarea propriilor teoretizări ale normei procesual penale cu tezele și ipotezele incluse de autor în prezentul manual; practicieni (organe judiciare și extrajudiciare implicate în procesul penal) – prin utilizarea mai confortabilă a instrumentelor procedurii penale în propriile lor profesii, în condiții de mai mare „securitate aplicativă” a normei.   Într-o lume în continuă mișcare, în care viteza pare a fi o virtute mai mare decât însăși direcția de mers, schimbarea repetată a normelor juridice pare a fi, la rândul său, o veritabilă cursă de atletism. Astfel, ne confruntăm tot mai frecvent cu câte o nouă ordine socială, care fie fură statul, fie iese din pluton, în timp ce noua ordine de drept pierde sincronul și se surprinde alergând în urma ordinii sociale, pe care este obligată să o ajungă și să o susțină.   Dat fiind acest ecart dintre noua ordine socială și noua ordine de drept, suntem forțați să asistăm la paradoxuri precum: completuri de judecători inadecvate, care relevă cum norma internă de organizare poate să ia nestingherită locul normei de competență; texte organice al căror control constituțional a priori se dovedește superficial încă din prima zi de aplicare; texte declarate neconstituționale, dar lăsate aplicabile și producătoare de efecte, în ciuda reparațiilor ce li se aduc a posteriori; ignorări de termene procedurale neînsoțite de decăderi din drepturi ori anulări de acte; acorduri formale de recunoaștere a vinovăției, însoțite de neasumarea faptică ulterioară a consecințelor execuțional penale; imersiuni ale puterii executive în puterea legislativă, prin intervenții anarhice, neinspirate ori netemporizate; protocoale secrete care vulnerabilizează puterea judecătorească; mutații genetice în axul actului de justiție, astfel încât acesta pare că gravitează adesea mai degrabă în jurul calității sociale a persoanei, decât în jurul principiului de drept al normei obiective; asimilări masive de texte europene în reformarea sistemului sancționator penal neînsoțite de interesul pentru sustenabilitate, în sensul modernizării reale a sistemului penitenciar ori al dezvoltării strategice a sistemului de probațiune ce administrează sancțiunile alternative.   În această cursă atletică, în care noua ordine de drept aleargă să ajungă din urmă noua ordine socială, actualul manual de procedura penală al profesorului Gheorghiță Mateut poate fi privit și ca un „tratat de pace” între cele două ordini fundamentale, precum și ca o șansă de sincronizare a acestora. Așa cum autorul ne-a obișnuit, prin magistralele sale lucrări de specialitate anterioare, prezența lucrare este atât un semnal de alarmă că metamorfozele repetate ale normei de procedură penală riscă să perturbe fondul acesteia, cât și o pledoarie pentru natura indestructibilă a acestor principii de procedură penală, apte să mențină o logică estetică și valabilă a procesului penal. Citește mai puțin...