Didactica disciplinelor pedagogice - Mușată Bocoș - Ediția a IV-a Didactica disciplinelor pedagogice. Un cadru constructivist oferă o abordare epistemologică, de natură socioconstructivistă și interactivă, cu trei dimensiuni complementare: dimensiunea constructivistă, care face referire la subiectul care învață, respectiv la elev; dimensiunea sociologică, legată de interacțiunile sociale, care face referire la partenerii prezenți – ceilalți elevi și profesorul; dimensiunea interactivă, legată de interacțiunile cu mediul curricular, care face referire la situațiile de învățare și la obiectul de învățare organizat în interiorul acestor situații.
În construirea lucrării s-a pornit, firesc, de la statuarea didacticii generale și a didacticii disciplinelor pedagogice în sistemul științelor educației, continuându-se cu o prezentare de ansamblu a curricumului disciplinelor pedagogice și a componentelor acestuia și cu o investigație practică realizată în rândul elevilor și cadrelor didactice. Operaționalizând atent conceptul de curriculum, autoarea propune – pentru cele mai relavante componente ale acestuia – considerații teoretice, interpretări personale, argumente, reflecții, metode, tehnici, instrumente, aplicații, aplicații și soluții didactice pertinente. Acestea sunt valorificate, deopotrivă, în procesul de predare-învățare-evaluare formativă la disciplinele pedagogice și că deschideri spre problematicile de interes sau spre interogațiile actuale ale didacticii generale. Fragment din cartea "Didactica disciplinelor pedagogice" de Mușată Bocoș "Valorificând viziunea sistemică, la fel ca și macropedagogia cu care se află în interrelație, micropedagogia/ pedagogia învățării și autoînvățării vizează nivelul concret, operațional, micronivelul. Ea pornește de la premisa că învățarea, în calitatea sa de activitate umană fundamentală, reprezintă în prezent o topică de interes nu numai pentru categoriile de persoane implicate în educație, ci pentru persoane din toate sferele socialului, din întreaga societate. Utilizând concepția de abordare sistemică în manierele mono- sau interdisciplinară, învățarea este analizată ca activitate fundamentală a omului, decisivă, fundamentală în soluționarea tuturor problernelor sociale. Perspectivele de analiză științifică a activității de învățare sunt: - perspectiva celui instruit (această perspectivă conduce la ideea că învățarea reprezintă modalitatea specific umană de achiziție și îmbogățire a cunoștințelor, competențelor, aptitudinilor etc.) - perspectiva celui care instruiește (această perspectivă concepe învățarea drept activitatea proiectată, organizată și desfășurată. de cadrul didactic pentru a determina schimbări cognitive și comportamentale la nivelul personalității elevului). Concept complex, multidimensional și dinamic, învățarea a fost și este studiată în maniera mono- și interdisciplinară de diferite științe socio-umane și exacte: pedagogia, psihologia, antropologia, fiziologia, neurologia, genetică, matematică, cibernetică, teoria sistemelor ș.a. Indiferent de perspectivă științifică de abordare, cercetările fundamentale și cele aplicative realizate au subliniat faptul că învățarea reprezintă un concept fundamental și integrativ, care poate fi abordat, definit și operaționalizat din perspective variate - pedagogică, psihologică, psihopedagogică, psihosocială etc. În sensul cel mai larg, învățarea este considerată procesul de dobândire a experienței individuale de comportare și presupune fie asimilarea unor comportamente noi, fie modificarea, restructurarea sau schimbarea celor deja existente, cu scopul unei adaptări cât mai adecvate a individului la dinamica vieții."
