Toti suntem ciudati - FORMAT PDF

    IDEEA E CĂ TREBUIE SĂ ÎȚI PESE. SĂ ÎȚI PESE DE CEEA CE TREBUIE SĂ FACI. SĂ ÎȚI PESE PENTRU CINE FACI.     Vrei să fii autentic? Vrei să dansezi după propria ta muzică? Te rog, citește această carte, apoi mai citește-o o dată, e plină de idei inteligente pentru oameni inteligenți.
Citește tot rezumatul cărții Toti suntem ciudati... E plină de ironie pentru oameni ironici. E plină de subtilitate pentru tine, prietenul meu subtil, care îți încasezi în fiecare lună salariul.     APATIA PROFESIONALĂ DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII     Jucători de World of Warcraft, LARP, Settlers of Catan? Niște ciudați. Fani Bieber, Taylor Swift, One Direction? Încă și mai ciudați. Dieta paleo, cu carbohidrați, vegani sau ovolactovegetarieni? Clar ciudați. S-o recunoaștem. Toți suntem ciudați. Și atunci de ce companiile continuă să încerce să realizeze produse pentru mase? De ce continuăm să ne comportăm de parcă măsele chiar ar exista? Ciudatul este noul normal. Și doar companiile care înțeleg asta au șanse de supraviețuire.     Tot ce nu este normal este ciudat și în clipa de față există mai mulți ciudați ca oricând. Oare e un lucru rău? Ce anume se asortează cel mai bine cu fericirea? Bogăția? Semnul zodiacal în care te-ai născut? Frumusețea?     De fapt, mulți cercetători consideră că, la nivelul întregii lumi, capacitatea de a fi ciudat, libertatea de a alege și abilitatea de a te face auzit sunt factorii care se armo­nizează cel mai bine cu fericirea. Indiferent de venituri, de rasă ori de locul de pe pământ în care trăiesc, oamenii devin fericiți când îi lăsam să aleagă dintre lucrurile importante pentru ei. Mai multe tipuri de jeanși nu-i fac, desigur, mai fericiți, în schimb sunt mai fericiți dacă pot să trăiască unde vor, să spună ce simt, să-și exprime dorințele și să aleagă o anume cale.        Fragment din volumul "Toți suntem ciudați" de Seth Godin:     “ÎN AFARA STANDARDULUI: O SOLUȚIE SIMPLĂ PENTRU SISTEMUL EDUCAȚIONAL     O abordare diferită a educației e aproape imposibil de conceptualizat și aparent imposibil de transpus în realitate.     Alternativa simplă la sistemul nostru deteriorat de educație este să îmbrățișăm ciudățeniile. Să abandonăm normalitatea. Să recunoaștem că fabricile noastre n-au nevoie de atâtea rotițe, de atâția muncitori obedienți, de atâția oameni doritori să lucreze ieftin.     E simplu, dar nu e ușor.     Nu e ușor, fiindcă tot ce e ciudat nu e simplu de înțeles. Nu putem să producem elevi în masă, când trebuie să lucrăm cu ei individual sau în grupuri restrânse, cu gândire similară. Nu putem să-i facem pe copii obedienți, dându-le teste, deci nici sistemul educațional nu poate fi abordat cu o mentalitate de fabrică.     Nu, nu e deloc ușor.     Când ne gândim pe cine plătim cu cei mai mulți bani, pe cine vrem să angajăm, pe cine aplaudăm, urmăm și emulam, adulții respectivi sunt excentricii, ciudații. Oare ei au ajuns acolo fiind elevi normali în școală, pentru că, după aceea, ca prin farmec, să se transforme în Yo-Yo Ma sau Richard Branson? În niciun caz.     Poveștile multor excentrici sunt remarcabil de familiare. Nu le-a plăcut conformismul școlii. S-au luptat. Au suferit. Au supraviețuit. Iar acum sunt venerați.     Ce s-ar întâmpla dacă școlile noastre (și cei care le conduc și le finanțează) ar renunța să mai ia în considerare măsele și ar începe să-i caute ciudățenia? Ce s-ar întâmpla dacă ele ar recunoaște că mai multă supunere nu înseamnă o școală mai bună, ci doar una mai ușor de condus?     Soluția propusă de mine este simplă. Nu irosiți timp și bani împingându-i pe copii în direcții în care nu vor să meargă. În loc de asta, descoperiți ciudățeniile în care excelează și încurajați-i să le cultive. Apoi dați-vă deoparte.” Citește mai puțin...