Sistemul de educație reprezintă cadrul general în care este realizată educația prin activități organizate și planificate, dar și prin numeroase influențe neintenționate, exercitate continuu de la nivelul mediului social - comunitar, cultural, economic, politic, natural - în mod direct și indirect, spontan, difuz, eterogen, accidental, incidental.
Din această perspectivă, sistemul de educație poate fi definit și interpretat în sens larg și în sens restrâns. În sens larg, sistemul de educație reprezintă sistemul social global abordat din perspectiva resurselor sale formative disponibile la scară generală. Activarea acestor resurse formative este exersată în cadrul unor modele de politică a educației, elaborate de UNESCO în anii 1970, care vizează responsabilizarea pedagogică a tuturor organizațiilor sociale- comunitare, culturale, religioase, politice, economice, sportive etc. - angajate direct în transformarea societății într-o „societate educativă", dezvoltată și apărată plenar, la nivel de „cetate educativă" (vezi Paul Lengrand, 1970, trad., 1973; Edgar Faure, sub redacție, 1972, trad., 1974). - din Argument
