Când Mihnea împlinește șase ani, părinții îi fac un cadou fantastic: un iepuraș alb, cu ochii roșii, pe nume Petrică! Mihnea îl îndrăgește pe dată, apoi îl ia cu el peste tot – în parc, la terenul de tenis, la joacă, chiar și la bazinul de înot.
Uneori, când Mihnea își face temele, Petrică îi adoarme în brațe. Dar Petrică e un mare iubitor de lalele și de aceea preferă să trăiască în grădina familiei, într-o căsuță galbenă, cu acoperiș roșu. De Crăciun, Petrică primește și el daruri de la Moșul, iar de Paște, îl ajută pe Mihnea la vânătoarea ouălor. Mihnea și Petrică sunt de nedespărțit! După doar patru ani, într-o zi, cea mai tristă dintre toate, băiatul găsește căsuța iepurașului... pustie. Oare cum va reuși Mihnea, de acum băiat mare, să treacă peste pierderea prietenului său? Sînziana Popescu este creatoarea seriei fantasy Andilandi, pentru copii mai mari, și a numeroase piese de teatru pentru prichindei, jucate pe scenele profesioniste din țară, în școli și cluburi de teatru, precum și la Teatrul Național Radiofonic. Dar nu puțini dintre copii, bunici, mămici și tătici o cunosc și drept autoare a unor povești destinate celor mai tineri și mai exigenți dintre cititori. Fragment din volumul "Pentru Petrică, iepurașul meu cu ochii roșii" de Sînziană Popescu: ”N-a trecut mult din ziua în care l-am primit și Petrică s-a mutat în mica noastră grădină. Tata i-a făcut o căsuță galbenă, cu acoperiș roșu, care i-a plăcut mult. Mai ales că avea jos un sistem ingenios de site, unde Petrică își putea face liniștit nevoile, deci nu se mai întâmplau accidente. Sita se scotea, se spală, iar cușca lui Petrică era mereu curată. Lui Petrică îi plăceau mult morcovii și varza, dar și lalelele din grădina mamei. Ceea ce nu era prea bine, evident. Dar până la urmă mama a înțeles nevoia lui de lalele și a plantat câteva doar pentru el. Petrică a răsplătit-o jucându-se mult cu ea sau cu tata. Însă, dintre toți, Petrică mă preferă pe mine. Pentru mine se dădea de-a dura. Pentru mine sarea. Mie mi se urcă în brațe în timp ce îmi făceam temele și, de multe ori, adormea acolo până apucăm să le termin. Mergeam împreună cu bicicleta — montasem un coș numai pentru el. Mă însoțea la tenis și chiar la bazinul de înot. lar odată, când am fost foarte bolnav, a dormit cu mine pe pernă.”
