A
m fost întrebat de către un prieten, dacă eu însumi am încercat să comunic în timp… Știți ce i-am răspuns ? I-am răspuns așa: dragă prietene, acestea sunt chestiuni care mă privesc, sunt chestiuni intime și cred că oricărui om ar trebui să i se ofere cel puțin șansa de a avea mici secrete… Dacă s-ar ști totul despre un om, acesta ar fi pur și simplu umilit… Unde ar mai fi atunci demnitatea umană? Dacă un om a pierdut demnitatea și speranța, atunci a pierdut totul! Ei bine, prietenul se pare că a înțeles ce am vrut să spun și nu a mai insistat… I-am mai spus că eu nu am încercat să conving pe nimeni despre existența comunicării temporale, întrucât, fiecare se va convinge singur, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul… - Constantin Borcia
