Robotii 1: Eu, Robotul - Asimov - FORMAT PDF

Eu, Robotul. Primul volum din seria Roboții Nu au voie să facă rău niciunei ființe umane, trebuie să se supună ordinelor oamenilor și nu-și pot pune în pericol existența… însă doar atâta timp cât nu încălca primele două reguli.
Citește tot rezumatul cărții Robotii 1: Eu, Robotul - Asimov... Acestea sunt cele Trei Legi ale Roboticii cu care au fost programați roboții cu inteligență artificială. Poți să demonstrezi ce vrei pe baza unui raționament rece, cu condiția să apelezi la postulatele adecvate. Eu, Robotul este o colecție de nouă povestiri relatate din perspectiva unui robopsiholog care dezvăluie aventurile primilor roboți inteligenți creați de om. De la publicarea lor, povestirile lui Isaac Asimov au fost sursa de inspirație pentru numeroase ecranizări. Seria Roboții conține: • Eu, Robotul (1950) • Caverne de oțel (1954) • Soarele gol (1957) • Roboții de pe Auroră (1983) • Roboții și Imperiul (1985) Fragment din romanul "Roboții: Eu, Robotul" de Isaac Asimov: „— Prof. Bogert, dacă tot vii cu propuneri nesolicitate, spune-mi, ai terminat analiza pe care ți-am cerut-o? — Da. — Pot s-o văd și eu? — Nu. — De ce? Sau nici asta n-am voie să cer? — Pentru că n-are niciun rost, Susan. Ți-am spus dinainte ca roboții aceștia modificați sunt mai instabili decât cei obișnuiți, iar analiza mea o confirmă. Există, într-adevăr o șansă, fie ea și foarte redusă, ca ei să clacheze în circumstanțe extreme, a căror producere e improbabilă. Hai să lăsăm lucrurile așa. Nu-ți dau apă la moară ca să vii iarăși cu pretenția absurdă să fie distruși 62 de roboți în stare de funcționare perfectă, numai pentru că nu ești în stare să depistezi care dintre ei e Nestor 10. Susan Calvin îl pironi cu privirea fără să-și ascundă dezgustul. — Nu lași nimic să-ți stea în cale spre funcția de director permanent, nu? — Vă rog, îi implora Kallner, pe jumătate iritat. Insistați în continuare că nu se mai poate face nimic, prof. Calvin? — Nu-mi dau seama ce anume s-ar mai putea face, domnule, răspunse Susan plictisită. Dacă ar exista și alte diferențe între Nestor 10 și roboții obișnuiți, diferențe care să nu implice Prima Lege... Măcar una. Ceva legat de modalitatea de întipărire a datelor pe creier, de mediu, de specificație... Tăcu brusc. — Ce s-a întâmplat? — Mi-a venit o idee... cred. Privi în gol, cu ochi reci. — Nestorii aceia modificați, Peter... Li se aplică același procedeu de întipărire a informațiilor ca în cazul celorlalți roboți, nu-i așa? — Da. Exact același procedeu. — Și parcă dumneata spuneai, domnule Black, zise ea și se răsuci spre tânărul care, în urma furtunii stârnite de vestea adusă de el, nu mai scosese un cuvânt, când te-ai plâns de aerele de superioritate ale Nestorilor, că tehnicienii i-au învățat tot ce știu. — Da, despre fizica eterului. Nu știau nimic despre acest subiect când au venit aici. — Așa este, confirmă Bogert surprins. Ți-am spus și eu, Susan, când am stat de vorbă cu ceilalți Nestori de aici, că ultimii doi veniți nu apucaseră să învețe fizica eterului. — Și de ce? întrebă Susan cu o agitație crescândă. De ce nu li se imprimă roboților Nestor pe creier și fizica eterului de la bun început? — Vă spun eu de ce, interveni Kallner. Ține de caracterul secret al operațiunilor. Ne-am gândit că, dacă am construi un model special, care să cunoască fizica eterului, și dacă am folosi numai doisprezece dintre ei, iar pe ceilalți i-am pune la treabă într-un domeniu absolut diferit, am trezi suspiciuni. Oamenii care lucrează cu Nestorii normali s-ar putea întreba de ce cunosc aceștia fizica eterului. Așa că roboților nu li s-a întipărit decât capacitatea de a o învăța. Evident, numai cei care vin aici o și învață. E simplu ca bună ziua.” Citește mai puțin...