Preludiul fundatiei - Asimov

    Preludiul Fundației, prequal al seriei Fundația, dezvăluie primele demersuri ale lui Hari Seldon în domeniul psihoistoriei, o știință a cărei punere în aplicare ar putea salva Imperiul aflat în pragul declinului.
Citește tot rezumatul cărții Preludiul fundatiei - Asimov... Deși la început este neîncrezător în propriile-i forțe, Seldon este încurajat și protejat pe tot parcursul misiunii sale de un personaj misterios, pe nume Chetter Hummin, și de tânăra specialistă în istorie Dors Venabili.      Fragment din romanul "Preludiul fundației" de Isaac Asimov:     “Merseră pe lângă perete, trecând de la un ecran la altul și încercând să zăbovească în fața fiecăruia, dar nu la fel de mult în fața tuturor, până când Dors îl strânse pe Seldon de braț. Între două ecrane, linii abia vizibile conturau un dreptunghi.     — O ușă, spuse Dors.     Apoi, părând să-și pună la îndoială propria afirmație, adăugă:     — Nu crezi?     Seldon aruncă priviri furișe în jur. Faptul că, încadrându-se în atmosfera îndoliată din încăpere, toate fetele care nu erau îndreptate spre un ecran erau aplecate către podea, marcate de o concentrare amară, era extrem de convenabil.     — Cum crezi că s-ar putea deschide? întrebă Seldon.     — Prin atingerea unui loc declanșator.     — Nu zăresc niciunul.     — N-a fost marcat ca să sară-n ochi, dar uite aici o porțiune ușor decolorată. Vezi? De câte palme o fi nevoie? De câte ori?     — O să-ncerc. Stai de pază și lovește-mă cu vârful piciorului dacă se uită cineva la noi.     Cu un aer nepăsător, Seldon își ținu răsuflarea și, după ce atinse locul decolorat fără niciun rezultat, își lipi toată palma de el și apăsă.     Ușa se deschise fără niciun zgomot — nici cel mai mic scârțâit sau hârșâit. Matematicianul intră cât de repede putu și Dors îl urmă. Ușa se închise în spatele lor.     — Întrebarea e, spuse Dors, dacă ne-a văzut cineva sau nu.     — Probabil că Seniorii folosesc ușa asta des.     — Da, dar oare o să ne ia cineva drept seniori?     Seldon răspunse după o scurtă așteptare.     — Dacă ne-ar fi văzut cineva și intrarea noastră aici i s-ar fi părut dubioasă n-ar fi trecut mai mult de cincisprezece secunde înainte de a se deschide din nou ușă.     — Poate, spuse sec Dors, sau poate aici nu e nimic de văzut sau de făcut și nu-i păsă nimănui că am intrat.     — De asta rămâne să ne convingem, murmură Seldon.     De aflau într-o încăpere destul de îngustă, cumva întunecoasă, dar care se lumină tot mai puternic pe măsură ce înaintau.” Citește mai puțin...