Fascismul. Un avertisment - FORMAT PDF

În lucrarea sa publicată în 2018 în Statele Unite, Madeleine Albright, prima femeie secretar de stat (perioada administrației Clinton, între 1997 și 2001), trage un semnal de alarmă privind ascensiunea populismului și chiar apariția fascismului în lume.
Citește tot rezumatul cărții Fascismul. Un avertisment... Autoarea vorbește despre erodarea democrației liberale, despre o veritabilă criză politică și despre creșterea amenințării fascismului, nu numai în Statele Unite, ci în toată lumea. Volumul, care scoate în evidență numeroase similitudini între evenimentele din ultimii ani din Europa și ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un secol, va fi publicat de Editura RAO în septembrie. Doamna secretar de stat. Memorii, prima carte semnată de Madeleine Albright, a apărut în România în 2008, la aceeași editură. Fragment din cartea "Fascismul. Un avertisment" de Madeleine Albright "În 1924, Mussolini a forțat o lege electorală care acordă fasciștilor controlul parlamentului. Când liderul socialiștilor a adus dovezi că votul a fost aranjat, a fost răpit de huligani și ucis. La sfârșitul anului 1926, Ducele abolise toate partidele politice concurente, eliminând libertatea presei, neutralizând mișcarea muncitorească și asigurându-și dreptul de a numi el însuși oficialii municipali. Pentru a impune aceste edicte, a preluat controlul poliției naționale, i-a mărit efectivele i-a sporit capacitatea de a desfășura programe de supraveghere internă. Pentru a constrânge monarhia, și-a acordat dreptul de a aproba orice succesor al regelui. Pentru a îmbuna Vaticanul, a închis bordelurile și a umflat leafa preoților, dar a câștigat în schimb dreptul de a-i aproba pe toți episcopii. Privind spre viitor, a transformat școlile în fabrici umane, unde școlarii în cămăși negre mărșăluiau cu muschete, sărbătoreau perspectiva unei morți eroice și strigau crezul fascist: „Crede! Supune-te! Lupta!" Mussolini i-a spus amantei sale: “Vreau să-mi las amprenta asupra epocii mele [...] ca un extraterestru cu gheara lui". În acest scop dubios, i-a îndemnat pe italieni să abandoneze concepțiile romantice despre egalitatea umană și să accepte ceea ce el numea „secolul autorității, secolul care tinde spre «dreapta», un secol fascist". „Niciodată., a spus el, nu au fost oamenii atât de însetați de autoritate, de îndrumare, de ordine ca acum. Dacă fiecare epocă își are doctrina ei, atunci [...] doctrina epocii noastre e fascismul." Nici măcar un popor surescitat nu poate rămâne la nesfârșit într-o stare de mobilizare dacă îi lipsește senzația de avansare. Mussolini le-o oferea prin retorică sa grandioasă, care evocă imaginea Italiei dominante, renăscută cu mai mult spazio vitale (spațiu vital), având influența în zona Mediteranei. Drumul către acest paradis era războiul, pe care Mussolini îi îndemna pe italieni să-l accepte, renunțând la orice. “Trăiți periculos”, îi implora el." Citește mai puțin...