Gautier percepe lumea mai ales prin senzorii vizuali; poemele sale juxtapun imagini picturale, dar mai ales sculpturale, elaborate cu migala vechilor artizani, de o pregnanță plastică mai mult decât remarcabilă.
În mod fericit însă, sensibilitatea vizuală se îmbină la autorul Emaiurilor cu o sensibilitate acustică deosebită, el e un poet care vede ca un sculptor și aude ca un muzician. Ceea ce îi permite să stabilească, înaintea lui Baudelaire, pe care îl anticipează și în această privință, corespondente între vizual și acustic, între sculptură și muzica. (Octavian Soviany)
