Misterului care învăluie orice mormânt egiptean antic, fastului în care trăiau odinioară fiii Nilului și-ai zeilor, autorul le adaugă o frumoasă poveste de dragoste, prilej de a reînvia în mințile cititorului Egiptul Faraonilor și uluitoarea sa civilizație.
Luxul, puterea suveranului, știința înțelepților, imensele monumente de granit, totul parcă se topește în focul pasiunilor mistuitoare. O poveste pe care imaginația naratorului o plasează în momentul de cumpănă de acum treizeci de secole, când Ra apunea, pălind în fața minunilor din zorii creștinismului. Fragment: " Oph, orașul colosal, nu mai adăpostea la sânul său decât bol-navii, infirmii, bătrânii incapabili să se miște și sclavii puși să zească locuințele; pe străzi, în piețe, în dromosuri, aleile mărginite de sfincși, în dreptul coloanelor, pe chei se scurgea un fluviu de oameni care se îndreptă spre Nil. O gloată cât se poate de pestriță, dintre care cea mai mare parte era reprezentată de egiptenii pe care îi puteai recunoaște după profilul pur, silueta zveltă și înaltă, veșmintele largi din în subțire, sau călașiris-urile încrețite; unii, cu capetele acoperite cu o bucată de pânză cu dungi albastre sau verzi, cu soldurile înfășurate strâns într-o fâșie de pânză, își arătau până la mijloc torsurile goale de culoarea argilei arse. Fondul acesta indigen era întrerupt din loc în loc de diverse eșantioane de râse exotice: negri din susul Nilului, întunecați ca niște zeități de bazalt, cu brațele încinse de inele mari de fildeș și podoabe sălbatice bălăngănindu-li-se la urechi; etiopieni arși de soare, cu figuri crunte, neliniștiți fără să vrea în mijlocul acestei civilizații, ca niște făpturi ale nopții aduse la lumina zilei; asiatici cu pielea de un galben deschis, cu ochii albaștri ca cerul, cu barba cârlionțată, purtând pe cap o tiară prinsă într-o fâșie de pânză, învăluiți în veșminte largi cu ciucuri, încărcate de broderii; pelasgi îmbrăcați în piei de animale legate pe umăr, lăsând să li se vadă brațele și picioarele cu tatuaje bizare, purtând pe cap pene de care atârnau două cozi aflate la capătul unei mese tăiate în colțuri ascuțite. Prin mulțime își făceau loc, gravi, preoți cu capul ras, cu o piele de panteră răsucită în jurul corpului, în așa fel încât botul animalului părea o paftă, cu încălțări din byblos, cu bastoane lungi din lemn de salcâm și gravate cu hieroglife; soldați cu pumnale cu ținte de argint la șold, cu pavezele în spate, securile de bronz în mână; personaje importante, cu pieptul împodobit de grumajere onorifice, pe care sclavii le salutau aplecându-se până la pământ. "