“aruncată aiurea la poarta cimitirului. cine știe de când stătea acolo. murdară, mucegăită, roasă, nu mai rămăsese decât 923. o fi fost femeie. ori bărbat. o cioară se așează pe marginea ei și tot ciugulește ceva.” (poem din Hotel Camberi) Hotelului Camberi din Sulina, cîndva un loc al luxului, azi „i se spune hotelul cu stafii”.
În cimitirul marin din orașul dunărean își găsesc somnul de veci oameni din multe neamuri care au trecut prin acest loc devenit cîndva, din sat pescăresc, un loc european al întîlnirii tuturor națiilor și-apoi decăzut tot mai mult în perioada comunistă. „Viii cu viii, morții cu morții”, cum spune un personaj dintr-un poem. În cartea de față, viața celor vii și viața celor duși, timpurile și poveștile oamenilor, trecutul și prezentul se amestecă așa cum se amestecă – nu e doar o metaforă! – apa dulce cu apă sărată la Sulina („marea era una cu Dunărea”). Ne amintim, citind, de personajele din Spoon River Anthology a lui Edgar Lee Masters sau de exotismul (nu doar al spațiului, dar și al vocabularului) lui Saint-John Perse, poetul mării. O „reconstituire” nostalgică prin care plutește o boare de frangipani sau plumeria – florile unui arbust care se mai numește și „arborele vieții”. - (Simona Popescu) Să scrii despre viețile oamenilor, îi spune o florăreasă din poemele ei într-o anumită împrejurare. Și exact asta face Angela Baciu: scrie despre viețile oamenilor dintr-o localitate de pe Dunăre, adunând în micile biografii pe care le construiește cantitați semnificative de timp (aproape două secole încap în stâmpele ei), de spațiu (oamenii reconstruiți aici s-au vânturat prin toată lumea) și, mai ales, de umanitate. E o lume foarte umană, lumea unui Jean Bart trecut prin biografismul american – implicit caldă, atașantă și convingătoare. - (Radu Vancu) Angela Baciu s-a născut pe 14 martie. Este poetă, prozatoare, publicistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași. A publicat în jur de 18 cărți, printre care: Maci în noiembrie (1997), Trei zile din acel septembrie (2003), Tinerețe cu o singură ieșire (2004), De mâine pînă mai ieri alaltăieri (2007), Mărturii dintre milenii (2012), Despre cum NU am ratat o literatură grozavă (2015), 4 zile cu nora (2015), mai drăguț decît Dostoievski (2017, poem dramatic scris de Nora Iuga și Angela Baciu), Charli. Rue Sainte-Catherine 34 (2017, în ediție româno-engleză).
