Inca aud muzica noastra in gand - FORMAT PDF

De la autoarea fenomenului internațional Oamenii fericiți citesc și beau cafea O meditație profundă asupra visurilor și ambițiilor fiecăruia dintre noi. Yanis și Véra au tot ce le trebuie ca să fie fericiți: se iubesc ca în prima zi și au trei copii superbi.
Citește tot rezumatul cărții Inca aud muzica noastra in gand... Singurul lucru îngrijorător este colaborarea tot mai problematică a lui Yanis cu Luc, partenerul lui de la firma de arhitectură și fratele Vérei. Ruptura dintre ei se produce în momentul în care Luc refuză o schimbare majoră pe care Yanis o așteaptă de mult. Susținut de soția sa și ajutat financiar de Tristan, un client apărut pe neașteptate și care îl admiră necondiționat, Yanis pornește până la urmă propria afacere.  Dar viața care părea un vis începe să capete o latură întunecată. Vă putea Yanis să scape de vârtejul infernal care amenința să-l înghită, fără să o implice și pe Véra? Va rezista relația lor presiunii celor din jur? “Regăsim în acest roman toate ingredientele de succes din celelalte romane ale lui Agnès Martin-Lugând. Teme importante – dragostea, familia, prietenia, ambiția, alegerile pe care le facem în viață – și personaje autentice, de care te atașezi pe loc.” - Le Parisien “Agnes Martin-Lugând explorează tema alegerilor pe care le facem în viață și pe cea a manipulării cu talentul și finețea pe care i le cunoaștem atât de bine. “ – Tele Loisirs “În cartea mea am vrut să descriu o viață clădită pe baze solide, care începe să se clatine, cu riscul de a se schimba total. Personajele mele suportă consecințele și rămân cu cicatricele a tot ceea ce au îndurat, dar devin mai puternice.” - Agnès Martin-Lugând După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnes Martin Lugând s a dedicat scrisului, publicându și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Astfel, romanul său a cunoscut un succes uriaș, fiind tradus în mai multe limbi. Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de producătorul american Harvey Weinstein. Agnès Martin-Lugând se numără printre primii zece cei mai bine vânduți autori francezi. Cărțile ei s-au vândut în Franța și în lume în peste 2 milioane de exemplare și au fost traduse în 32 de limbi. La Editura Trei, de aceeași autoare, au apărut Oamenii fericiți citesc și beau cafea, Viața e ușoară, nu-ți face griji, Îmi pare rău, sunt așteptată… și Fericirea îmi scapă printre degete.     Fragment din romanul "Încă aud muzica noastră în gând" de Agnes Martin-Lugând :       „Îngerul nostru păzitor ne veghea, pentru că a fost nevoie de mai puțin de-o oră ca să găsim cazare. Ne-am bucurat chiar de luxul de a avea două camere comunicând între ele, fiecare dotată cu baie proprie. După ce a ieșit triumfător din pensiune, Yanis a deschis portbagajul și a scos două genți de voiaj, una pentru copii, cu pijamale, chiloți de schimb și jucării de pluș și una pentru noi, fără pijama pentru mine, dar cu lenjerie fină și o rochie albastru-verzui, asortată cu sandalele mele din piele de căprioară. Își pregătise lovitura.     — Mulțumesc, i-am șoptit emoționată.     — Voiam să recuperăm seara ratată de ieri... Merităm, nu?     Yanis era impulsiv, știa să alunge grijile cu ușurință și își luă familia cu el. Minunată era hotărârea lui de a nu se lăsa niciodată învins. În dimineața aceea, la trezire, ar fi putut să dărâme totul în cale de furie. Dar improvizase un weekend la malul mării pentru toți cinci. Nimeni nu și-ar fi putut închipui că are griji, în afară de mine. Și în plus reușea chiar să mă facă să uit de ale mele.     — O să mă ocup de copii, mi-a spus după ce ne-am instalat în camere. Nu te grăbi.     Mi-a atins ușor buzele cu ale lui. Apoi a luat lucrurile din geantă și s-a dus în camera copiilor. Cufundată cada plină de spumă, îi auzeam în spatele ușii cum râdeau, cântau, se stropeau: și ei făceau baie. O dată în plus am avut certitudinea că familia noastră era mai puternică decât orice, că vom câștiga toate bătăliile.     Pentru cină, am ales o pizzerie aproape goală. Copiii erau epuizați, înfometați, dar nu nervoși. Pizza și înghețată au fost devorate, savurate. Patronul localului le-a oferit acadele celor mici și un digestiv celor mari. Ziua și seara aceea au fost ca o adevărată vacanță. Aveam impresia că plecaserăm din apartament de mai multe zile. Simțeam că asta încărcase cu energie fiecare membru al familiei și că-i ferise pe copiii noștri de ruptură cu unchiul lor, care urma.     — Nu te gândi la asta, mi-a șoptit Yanis.     M-am întors către el. Mă cunoștea pe de rost, dintr-o simplă privire îmi ghicea gândurile. M-a mângâiat pe vârful nasului.     — O fi de la insolație?     — Se poate.     — Să mergem să-i culcăm.     Ernest m-a apucat de mână după ce stinsesem toate luminile din camera lor. Joachim citea la lumina unei veioze, iar Violette dormea deja, cu degetul aproape să-i scape din gură. Ernest mă fixă cu greutate, cu ochii pe jumătate închiși.     — A fost bine, mami, astăzi.     — Da, dragule, o zi minunată.     — O s-o repetăm?     — Sigur că da. Somn ușor, te iubesc.     — Și eu, mami.     M-am ridicat și am întâlnit privirea celui mai mare dintre copiii mei, care mi-a zâmbit larg înainte să lase cartea din mână și să stingă lumina.” Citește mai puțin...