Dovada perfecta - FORMAT PDF

Născut veche familie din Charleston, Hammond Cross este hotărât să devină viitorul procuror-șef al districtului și asta fără să-și sacrifice integritatea. Când afaceristul Lute Pettijohn, unul dintre cei mai puternici oameni din oraș, este omorât în hotelul pe care îl deținea, Hammond are șansa de a-și vedea realizate ambițiile - dacă o să câștige cazul.
Citește tot rezumatul cărții Dovada perfecta... Poliția nu duce lipsă de suspecți, căci Pettijohn avusese mulți dușmani, însă cineva complotează să îi pună bețe în roate procurorului. Poate fi Șteffi Mundell, colega, fosta iubită și rivală. Sau Rory Smilow, detectiv criminalist și dușmanul lui declarat. Însă lucrurile iau o întorsătură neașteptată când investigația ajunge la concluzia că principalul suspect este femeia misterioasă pe care Hammond a întâlnit-o întâmplător în după-amiaza crimei. Aceasta refuzase să-și divulge numele și, după ce își petrecuse noaptea acasă la el, dispăruse fără urmă. Acum Hammond se trezește în fața unei dileme etice și a unei întrebări chinuitoare — să mărturisească sau nu că alibiul femeii este chiar el? Și, a fost ales înadins să fie dovadă perfectă? Sandra Brown este una dintre cele mai cunoscute autoare americane contemporane. Cărțile ei au fost publicate în 33 de țări, în peste 80 de milioane de exemplare.     Fragment din romanul "Dovadă perfectă" de Sandra Brown:       „Pur și simplu, nu avea nici o logică.     Pe neașteptate, din senin, cunoști pe cineva. Întâlnirea este ca un cadou primit fără nici un motiv anume. Atracția se manifestă cu putere, instantaneu și este reciprocă. Fiecare se bucură de compania celuilalt. Râdeți, dansați, mâncați porumb fiert și înghețată. Aveți o legătură amoroasă care va face să vă simțiți mai bine ca niciodată. Adormiți unul în brațele celuilalt, cu senzația simțiți pentru prima dată o asemenea satisfacție.     Dintr-odată însă, te trezești singur.     Ea a dispărut. Nu tu adio, nu tu la revedere. Nu hasta la vista, iubitule. Absolut nimic.     Hammond lovi cu palma în volanul mașinii. Era furios. Nu doar pe ea, ci în primul rând pe el, pentru că punea atât de mult la inimă această întâmplare. N-ar fi trebuit să-i pese că femeia aceea dăduse bir cu fugiții. În fond, avusese parte de o seară extraordinară! Făcuse sex cu o străină fabuloasă, care se potrivise perfect cu el în pat. Pe deasupra, străină fusese atât de discretă, încât dispăruse pe nesimțite, fără a lăsa în urmă vreun indiciu. Așa întâlnire, mai rar. Era genul de femeie la care ar fi visat orice bărbat, nu-i așa? Mai bine nici că se putea. Pe oricare celibatar fi întrebat care este femeia visurilor lui, ți-ar fi descris una care să se comporte exact în felul acesta.     “Așadar, acceptă situația așa cum este, idiotule", se mustră Hammond în gând. „Nu face deducții eronate și nu încerca să ți-o întipărești în minte într-o formă cizelată, mai atrăgătoare decât a fost în realitate.”     Adevărul era că nu exageră, străduindu-se să retușeze imaginea pe care formase. Fusese o experiență fantastică, de care avea să-și aducă aminte toată viața.     Înjurând, depăși un motociclist care îi punea răbdarea la încercare conducând prea încet. Astăzi totul i se părea enervant. De când se trezise, își descărcase dezamăgirea și frustrarea pe obiectele din jurul lui. În primul rând avusese de suferit biroul, căruia îi trăsese un picior fără să vrea atunci când se repezise din pat în living, sperând din tot sufletul s-o vadă învârtindu-se prin bucătărie, în căutarea unui bol cu cereale, sau legănându-se în balansoarul de pe verandă, cu privirea ațintită asupra râului leneș din față, în timp ce într-o mână ținea o ceașcă de cafea, așteptându-l să se trezească.     Fanteziile lui nu ținură prea mult.     Asta e tot ce fusese - o simplă fantezie.     Pentru că livingul era gol, mașina ei dispăruse, iar singurul ocupant al balansoarului de pe verandă era un păianjen foarte preocupat de plasa pe care o țesea între brațele din lemn.     Nepăsându-i că era în fundul gol, îi dăduse un dos de palma păianjenului, apoi se așezase pe balansoar și își trecuse degetele prin păr. Adică făcuse gestul specific oricărui om disperat, aflat la un pas de a-și pierde controlul.     Oare la ce oră plecase? Dar acum ce oră era? De cât timp stătea singur?     Poate că, totuși, avea să se întoarcă. Poate că își făcea probleme degeaba. În prima jumătate de oră încercase să se amăgească spunându-și că amanta lui de-o noapte se dusese să cumpere gogoși și pateuri. Sau frișcă pentru cafea. Sau un ziar de duminică.     Dar ea nu se întorsese.     În cele din urmă, decizându-se să-i cedeze locul păianjenului, se reîntorsese în cabană. În încercarea de face cafea, împrăștiase boabe pe bufet. Enervat, crăpă vasul din sticlă al filtrului și începuse să înjure, aruncând pe jos nenorocita de mașinărie. Aceasta se sparse în bucăți, și apă pe care o conținea rezervorul se revărsă pe podea.     Controlase întreaga cabană, sperând că necunoscută lăsase ceva în urma ei. Măcar o carte de vizită... sau chiar un bilețel, însă nu găsise nimic. În baie, se aplecase să se uite până și în coșul de gunoi de sub chiuvetă, dar constatase că nu se afla nimic în el în afară de punga din plastic. Când se ridicase în picioare, se lovise cu capul de ușa dulăpiorului de perete, rămasă deschisă. O trântise furios, dar înjurătura fusese și mai năprasnică în momentul în care aceasta se închisese peste degetul lui.” Citește mai puțin...