Marile date ale secolului XIX - FORMAT PDF

Marile date ale secolului XIX de la 1789 la 1914 Primirea binevoitoare de care s-a bucurat în rândul publicului primele volume din această serie a Marilor date mă obliga să acord o mare atenție redactării celui de față.
Citește tot rezumatul cărții Marile date ale secolului XIX... M-am străduit să onorez această obligație în semn de recunoștință și să merit în continuare aprobarea cititorilor mei. Studiul științific al istoriei recente nu încetează să progreseze. El autorizează o prezentare a acesteia eliberată de interpretări abuziv subiective. Fragment din cartea "Marile date ale secolului XIX" de Jean Delorme:   "1893-1897. - Masacrele din Armenia.  Tratatul de la Berlin (1878) a agravat decăderea Turciei, văduvită de teritorii întinse și expusă pretențiilor principatelor balcanice. Marile puteri cereau, în plus, ameliorarea statutului populațiilor alogene. Totuși, temându-se ca o împărțire să nu pună în pericol pacea generală, ele s-au înțeles tacit să amâne scadența și s-au mulțumit cu promisiuni de reforme permanent eludate. Dar conștiința națională a popoarelor oprimate se deșteptase. Ele suportau din ce în ce mai rău viciile dominației otomane. Chiar și unii musulmani aspirau să se emancipeze, de exemplu, în Arabia. Dar opoziția cea mai mare venea din partea creștinilor. Convins de ostilitatea lor inflexibilă, Abdul-Hamid nu avea de gând să le acorde nici cea mai mică satisfacție. După comedia parlamentarismului, jucată la începutul domniei (1876), acest om dement, prefăcut, plin de cruzime și laș, a pus mâna pe puterea absolută și intenționa s-o păstreze prin teroare și, la nevoie, prin masacrarea rebelilor, sprijinindu-se pe fanatismul islamic pe care s-a străduit să-l ațâțe. În lipsa unei administrații integre și eficace, a fost nevoit, pentru a se impune, să apeleze la bande de jefuitori din rândul celor mai înapoiate popoare din imperiu (albanezi în Europa, kurzi în Asia). Excesele acestora din urmă au stat la baza masacrelor din Armenia, care au făcut sute de mii de victime. În pofida dezaprobării unanime, Europa, paralizată de divizarea ei, nu a făcut nimic ca să intervină. Nu însă și când a fost vorba de creștinii din Balcani. În pofida câtorva reforme, în Creta domnea o anarhie sângeroasă. Grecia voia s-o anexeze. Intrată în război pentru a o obține (1897), ea a fost complet învinsă și Tratatul de la Constantinopol i-a luat o parte din Tesalia. Dar Turcia a pierdut insula, care a devenit autonomă, sub conducerea unui prinț grec. Mult mai gravă era însă problema macedoneană, deoarece ar fi putut atâta rivalitatea austro-rusă. În acest mozaic de râse, aveau loc lupte feroce între turci și creștini, ba chiar și creștinii se luptau unii cu alții. Mai numeroși, mai bine organizați, susținuți de principatele vecine, comitagii bulgari păreau că vor învinge." Citește mai puțin...