"Unde nu este răbdare, nu este nici iubire. ( Sfântul Grigorie Dialogul) O dată, patru ucenici au vrut să se întreacă. Zis și făcut. S-au așezat toți într-o încăpere și au decis că, timp de trei zile, nici unul să nu spună o vorbă, ca astfel să-și încerce răbdarea și puterea de concentrare.
Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a mai putut abține și a zis: - Să aprindă cineva lumina! - Ce faci, nu trebuia să tăcem? - L-a întrebat nedumerit al doilea. - Proștilor, de ce ați vorbit? - se repezi al treilea să-i dojenească. - Ehe, doar eu am tăcut! - se lăudă cu îngâmfare cel de-al patrulea. Fiecare ucenic a căzut pradă câte unei ispite: grabă, neîncrederea, mânia și mândria - cele patru ispite care încearcă pe oameni în tot ceasul. De aceea, răbdarea este cel mai bun tovarăș de drum în viață, îți trebuie răbdare să muncești, să înveți, să te rogi ... îți trebuie răbdare și să iubești. "Tot ce întrece dreapta măsură e vătămător. Nici prea mult, nici prea puțin!" (Avva Moise ) Se povestește că un bărbat și femeia sa au venit la un preot să-i ceară sfat. Femeia își acuză omul că este prea risipitor, în timp ce bărbatul o mustră pe nevastă că este prea zgârcită. Uitându-se la ei, preotul le-a arătat palma deschisă și i-a întrebat: - Dacă mâna mea ar fi mereu astfel, mi-ar mai fi ea la fel de bună? - Nu, părinte! Preotul a strâns atunci puternic pumnul și, ținându-l așa, i-a întrebat: - Dar dacă mâna mea ar fi mereu astfel, mi-ar fi de ajutor? - Bineînțeles că nu, părinte. - E, atunci mai gândiți-vă la asta și o să vedeți care are dreptate! În ziua când va judeca Dumnezeu oamenii, nu va căuta nici la coroane împărătești, nici la dregătorii înalte. Va căuta la inimile noastre. Se vor slăvi atunci cei smeriți, cei nebăgați în seamă, cei ocărâți, cei prigoniți pentru dreptate, ci săraci cu duhul, care se socotesc pururea săraci de faptă bună, cei ce flămânzesc pentru dreptate, adică cei ce doresc să se facă dreptate, și pe toți pe care i-a fericit Hristos. Se vor ferici atunci cei nebăgați în seamă, cei ce au fost că gunoiul pământului. Cele proaste și nebăgate în seamă ale lumii vor rușina pe cele înțelepte. Cele slabe vor rușina pe cele țari. De aceea zice Mântuitorul ca cele de pe urmavor fi cele dintâi. Cei pe care nu-i băgam noi în seamă acum, dacă se roagă în fața lui Dumnezeu din toată inima, vor străluci mai mult decât soarele în împărăția cerului, iar împărații lumii și toți puternicii pământului vor fi atunci gunoi în fața lui Dumnezeu, dacă nu vor fi crezut în El. Căci El este drept și dreptatea Lui rămâne în veacul veacului."
