Lumea descrisă în Diavoliada și în Ouăle fatale este una haotică și halucinantă, în care umorul, ironia, sarcasmul și dramatismul alternează sau se întrepătrund, iar fantasticul fuzionează cu realul văzut prin filtrul unei conștiințe clare și îndraznețe.
În Ouăle fatale, un profesor nebun inventează o rază de lumină, „raza vieții”, care, printr-un accident, aduce lumea într-un coșmar SF populat de struți gigantici și reptile uriașe. În Diavoliada, un mediocru angajat al registraturii se trezește prins, ca într-o poveste kafkiană, în ițele unui coșmar birocratic. Ambele personaje au în comun lupta acerbă cu haosul siste-mului, cu un mediu care, încet, dar sigur, denaturează orice identitate.
