Instrumente mortale vol. 3: Orasul de sticla - FORMAT PDF

Orașul de sticlă este volumul al III-lea din seria Instrumente mortale NEW YORK TIMES BESTSELLER O nouă senzație în universul urban fantasy! Vremea marilor decizii a sosit! Seria Instrumente mortale continuă să-i fascineze pe cititorii de urban fantasy cu cel de-al treilea și mult așteptatul volum - ORAȘUL DE STICLĂ! Amenințați de haosul unui război, vânătorii de umbre trebuie să se hotărască dacă vor lupta alături de vampiri, vârcolaci și celelalte creaturi din Lumea de Jos, sau împotriva lor? Între timp, Jace și Clary au și ei de luat o decizie dificilă: să dea sau nu curs iubirii care-i leagă, deși știu prea bine că este o iubire interzisă? Pentru a-i salva viața mamei sale, Clary trebuie să plece în Orașul de Sticlă, locul de origine al vânătorilor de umbre – chiar dacă asta înseamnă să încalce Legea și să riște moartea.
Citește tot rezumatul cărții Instrumente mortale vol. 3: Orasul de sticla... Mai grav este că Jace se opune acestui plan, iar Simon este aruncat în închisoare de către vânătorii de umbre, care își au bănuielile lor cu privire la acest vampir imun la lumina soarelui. Din fericire, Clary își găsește un aliat — în persoana misteriosului Sebastian, care nutrește o stranie atracție față de ea. Valentine își adună în acest timp o armată de demoni, dar vor reuși oare locuitorii din Lumea de Jos și vânătorii de umbre să uite de vrajba dintre ei și să-și unească forțele pentru a o înfrânge? Va putea Clary să-și folosească puterile pentru a-i ajuta să se salveze – indiferent de prețul pe care va trebui să-l plătească. Seria Instrumente mortale creează o lume de poveste în care aș fi încântată să trăiesc. Absolut minunată! - Stephenie Meyer, autoarea romanului Amurg Stranie, întunecată și sexy. Una dintre cărțile mele preferate. - Holly Black Funky și cool...una dintre cele mai reușite saga post-Buffy. - Christopher Golden Din seria  Instrumente mortale fac parte: • Volumul 1:  Orașul oaselor • Volumul 2:  Orașul de cenușă • Volumul 3:  Orașul de sticlă • Volumul 4:  Orașul îngerilor căzuți • Volumul 5:  Orașul Sufletelor Pierdute • Volumul 6:  Orașul Focului Ceresc Fragment din cartea "Instrumente mortale vol. 3: Orașul de sticlă" de Cassandra Clare " Simon aruncă o privire la biletul din mâna lui și apoi la catedrală, mijindu-și ochii în soarele după-amiezii. Institutul se profila pe cerul albastru, ca o lespede de granit străpunsă de ferestre cu arcuri ascuțite, înconjurat de un zid înalt de piatră. Chipurile garguielor priveau chiondoraș în jos, de pe cornișele lor, de parcă îl desfideau să se apropie de ușa de la intrare. Nu mai semăna deloc cu ceea ce văzuse prima oară, deghizat în ruine prăpădite, dar pe-atunci iluziile magice nu aveau efect asupra repudiaților.  Tu nu aparții locului acesta. Cuvintele erau aspre, usturătoare ca acidul. Simon nu era sigur dacă vorbise garguiul său propria minte. Asta e o biserică, iar tu ești un damnat.  - Mai taci, murmură el, cu jumătate de gură. De altfel, n-am nici o treabă cu bisericile. Eu sunt evreu.  În zidul de piatră era montată o poartă de fier filigranat. Simon puse mâna pe clanță, aproape așteptându-se să-i ardă carnea dureros, dar nu se întâmplă nimic. Aparent, poartă nu era deosebit de sfântă. O deschise și nu străbătu nici jumătate din aleea de piatră fărâmată ce ducea spre intrare când auzi voci - mai multe și cunoscute - în apropiere.  Sau poate că nu chiar în apropiere. Uitase cât de mult i se ascuțiseră auzul și vederea, de când fusese Preschimbat. Părea că vocile veneau de peste umăr, dar continuând să meargă pe aleea îngustă ce ocolea Institutul, de cum dădu colțul, văzu vorbitorii stând la o considerabilă distanță, chiar în capătul îndepărtat al curții Institutului. Iarba crescuse în voie aici, acoperind pe jumătate ramificațiile aleilor care duceau printre ceea ce fuseseră odinioară tufe de trandafiri grijuliu aranjate. Există chiar și o bancă de piatră, țesută cu ierburi cățărătoare; aceasta fusese o biserică adevărată cândva, înainte ca vânătorii de umbre să o ia în stăpânire.  Îl zări mai întâi pe Magnus, sprijinit cu spatele de zidul de piatră acoperit cu mușchi. Ar fi fost greu să nu-l remarci pe Magnus - purta un tricou alb pictat cu stropi și o pereche de pantaloni de piele în culorile curcubeului. Ieșea în evidență ca o orhidee cultivată în seră, înconjurat de vânătorii de umbre, toți îmbrăcați în negru: Alec, arătând palid și stingherit; Isabelle, cu părul ei lung și negru strâns în codițe împletite, prinse cu panglici de argint, lângă un băiețel care trebuia să fie Max, mezinul. Apoi era mama lor, părând o versiune puțin mai înaltă și mai osoasă a fiicei sale, cu același par negru, bogat. Lângă ea era o femeie pe care Simon nu o cunoștea. La început, avu impresia că era bătrână, fiindcă părul îi era aproape alb, dar când ea se întoarse să-i spună ceva lui Maryse, Simon își dădu seama că n-avea mai mult de treizeci și cinci sau patruzeci de ani.  Și apoi era Jace, stând puțin mai la o parte, ca și când n-ar fi aparținut propriu-zis grupului. Era îmbrăcat complet în negru - costumația de vânător de umbre - ca și ceilalți. Când Simon se îmbracă în negru, arătă de parcă se pregătea să se ducă la o înmormântare, pe când Jace arată dur și periculos. Și mai blond. Simon își simți umerii încordându-se și se întreba dacă avea să se întâmple vreodată ceva - trecerea timpului sau uitarea - care să-i risipească antipatia față de Jace. Nu că voia el s-o simtă, dar era acolo, ca o piatră strivindu-i sub greutatea ei inimă inertă." Citește mai puțin...