Doamna de la Miezul Nopții este cartea întâi din seria Uneltiri întunecate. Colecția Leda Edge se îmbogățește cu unul dintre cele mai așteptate volume young adult ale anului: Doamna de la Miezul Nopții de Cassandra Clare! Lâng-o mare cu ape argintii… Într-o lume tainică, unde războinici pe jumătate îngeri sunt legată prin jurământ să lupte împotriva demonilor, parabătai e un cuvânt sacru. Un parabătai e partenerul tău în luptă.
Un parabătai e cel mai bun prieten al tău. Doi parabătăi pot reprezenta totul unul pentru celălalt - dar nu au voie să se îndrăgostească. Emma Cârstairs este o războinică, un vânător de umbre, cel mai bun din generația sa. Ea trăiește doar pentru a lupta. Umăr la umăr cu parabătai-ul ei, Julian Blackthorn, patrulează pe străzile din Los Angeles, unde vampirii își fac de cap pe Sunset Strip, iar spiritele naturii - cele mai puternice dintre creaturile supranaturale - sunt în pragul unui război deschis cu vânătorii de umbre. Când încep să apară trupurile unor oameni și elfi omorâți la fel cum fuseseră uciși și părinții Emmei când ea era copil, este creată o alianță nesigură. Aceasta este șansa Emmei de a se răzbuna - și șansa lui Julian de a-l recăpăta pe fratele său Mark, ținut prizonier la Curțile Elfilor. Tot ce au de făcut Emma, Julian și Mark este să rezolve misterul crimelor în două săptămâni… și înainte să fie luați în vizor de către asasin. Căutările lor o poartă pe Emma de la o peșteră de lângă mare, plină de magie, până la o loterie întunecată, unde ceea ce se câștigă este moartea. Și fiecare indiciu pe care îl descoperă duce la alte secrete. Ce i-a ascuns Julian în toți acești ani? De ce Legea vânătorilor de umbre le interzice parabătailor să se îndrăgostească unul de altul? Cine este asasinul real al părinților ei – și poate Emma să accepte adevărul? Fragment din roman: “Dar nimic nu o pregătise pentru sentimentul pe care îl avusese când îi trecuse prin minte eventualitatea pierderii lui Julian, că cerul se va întuneca pentru totdeauna, că nu va mai călca niciodată pe pământ ferm. Și mai ciudat fusese sentimentul pe care îl avusese după ce conștientizase că el va trăi. Simțise apropierea lui fizică într-un mod aproape dureros. Voise să-l ia în brațe, să-l strângă așa de tare, încât pielea și oasele lor să se contopească. Își dădea seama că pare complet aiurea, dar nu putea să-și explice altfel senzația. Știa doar că e intensă și dureroasă, și că nu mai simțise niciodată așa ceva. Iar asta o speria. Apa se răcise. A închis robinetul cu o mișcare violentă, a ieșit de la dus și și-a uscat părul cu prosopul. A găsit în dulapul din baie un tricou și o pereche de pantaloni scurți, s-a îmbrăcat și a intrat în dormitor. Cristina stătea pe marginea patului. - Hei! a exclamat Emma. Nu știam că ești aici! Puteam să ies din baie dezbrăcată sau ceva. - Mă îndoiesc că ai ceva ce n-am și eu. Cristina părea preocupată de ceva; părul ei negru era împletit și își mișcă degetele cum făcea de obicei când o frământă ceva. - E ceva în neregulă? a întrebat-o Emma, așezându-se lângă ea. Pari... tulburată. - Crezi că Mark avea prieteni printre vânătorii sălbatici? a întrebat Cristina brusc. - Nu, a răspuns Emma, surprinsă. Cel puțin nu a vorbit niciodată despre asta. Și cred că ar fi spus dacă ar fi dus dorul cuiva. S-a încruntat. De ce? Cristina a șovăit. - Păi, în seara asta a împrumutat motocicleta de la cineva. Sper că nu va avea probleme din cauza asta. - Mark e inteligent, a spus Emma. Mă îndoiesc că și-ar vinde sufletul pentru folosirea temporară a motocicletei sau ceva de genul ăsta.”
