Craii și morții este un roman vindecător, cum mărturisește însuși Dan Stâncă, scris cu speranța în forța eliberatoare a cuvîntului. După cum cei trei crai taumaturgi, veniți de la Răsărit, au reușit să înfăptuiască miracolul promis, și „scriitorașul” Horia Stanciu vă spune o poveste uluitoare, cu ramificații ezoterice, la sfîrșitul căreia va ieși din scenă, tot miraculos, rupînd lanțurile unui trecut ignobil.
Toți – Diana, muza crudă, frizînd sociopatia, cei trei crai de timpuri noi: Pasadia, Pirgu, Pantazi..., tot trecutul – vor rămîne sub domnia efemerului, iar el, sub mantia cavalerilor de Malta, va dispărea fără să i se mai dea vreodată de urmă. „Scrisul lui Dan Stâncă e act implacabil de supunere la o constrîngere interioară, un chin secret ce ține de o obscură predestinare de genă. De aceea talentul nu-i vine dintr-o virtuozitate căpătată prin exercițiu, nici dintr-o ambiție doctă hrănită de visări adînci: talentul îi vine din coerciția rasei pe care o poartă în vine, rasa unui scriitor pe care îl damnam în viață, ca să ne lăudăm cu el după moarte. Pînă atunci însă, alura distrasă a acestui inadaptat cronic îi va confirma destinul precar: linie ștearsă care își va atinge apoteoza mai tîrziu, cînd biografia se va închide.” (Sorin Lavric)
