Volumul cuprinde două din cele mai reprezentative lucrări în care filosoful german își expune concepția morală: Întemeierea metafizicii moravurilor (1785) și Critica rațiunii practice (1788).
În Întemeierea metafizicii moravurilor, Immanuel Kant expune principiile moralității, iar în Critica rațiunii practice își construiește propriul său sistem etic, ceea ce face ca aceasta să fie considerată, după Critica rațiunii pure, a doua să operă fundamentală.
Între cele două lucrări este o atât de strânsă legătură, încât cunoașterea numai a uneia din ele ne-ar oferi o imagine incompletă asupra concepției sale morale.
