Ediția a 2-a revăzută și adăugită
Unul din părinții cu care Dumnezeu ne-a învrednicit a fi contemporani este Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului. Ucenic al unora din cei mai mari stăreți ai zilelor noastre și, prin urmare, purtător al multora din darurile acestora – dintre care îi numim pe Părintele Paisie Aghioritul, Efrem Katunakiotul, Ioannis Romanidis și, nu în ultimul rând, cel pe care Mitropolitul l-a iubit cel mai mult, Starețul Sofronie de la Essex – Înalt-Preasfințitul Ierotheos a fost dăruit de Dumnezeu cu harul de a preda omului de astăzi o tradiție veche de veacuri, în cuvinte simple, dar precise, limpezi și pline de insuflare.
De aceea, cu mare bucurie vă anunțam că una din cărțile sale cele mai importante, la care Mitropolitul a muncit nu mai puțin de treizeci de ani, a fost reeditată de curând la Editura Sophia, în traducerea Părintelui Teofan (Munteanu): „știu un om întru Hristos. Starețul Sofronie, isihastul și theologul”.
Am numit importanța această lucrare din mai multe puncte de vedere. Primul, deoarece cuprinde un portret inedit al Starețului Sofronie de la Essex, care se desprinde întâi dintr-o analiză teologică amănunțită a operei sale, apoi din cuvintele pe care i le-a adresat ca sfaturi de-a lungul vremii, pe parcursul a mai bine de cincisprezece ani, cuvinte consemnate de Mitropolit, așa cum mărturisește, sub forma în care s-a alcătuit Patericul, imediat după ce i-au fost adresate și întipărite pe pământul inimii sale. ...
Un al doilea portret, viu, „in mișcare” este descoperit în Partea a doua a cărții, care cuprinde convorbirile dintre Starețul Sofronie și tânărul ucenic Ierotheos, însetat de „cuvintele vieții veșnice” Ioan 6:68. Deși Mitropolitul mărturisește, în cuvântul de introducere, că este vorba de sfaturi care i-au fost adresate personal, la propriile probleme sau la cele pe care le-a întâlnit la fiii săi duhovnicești, și nu știe cât folos ar putea trage alții din ele – prin problematica largă și universală abordată, începând cu aspecte care țin de păstorirea duhovnicească, trecând prin luptă cu patimile, Rugăciunea minții, trăirea Liturghiei, și ajungând până la sfaturi pentru mamele și familiile creștine, suntem încredințați că mulți vor fi cititorii care vor afla cuvânt pentru sufletul lor și insuflare pentru propria lor viața.
La o a doua lectură, pentru cititorul atent se conturează nu doar portretul Starețului, ci și al ucenicului (cu toate că acesta din urmă nu spune aproape nimic, căci nici nu era nevoie, Starețul Sofronie, prin harisma străvederii, dându-i răspuns la toate întrebările, încă dinainte de-a apuca să le mai formuleze).
Cu toate acestea, îndrăznesc să spun că miza cărții este mai mult decât atât. Anume, personajul principal nu este nici Starețul Sofronie cel descris în carte, nici ucenicul care descrie. Ci însăși relația dinamică a uceniciei pe lângă un mare stareț, primirea, picătura cu picătură și șuvoi cu șuvoi a Tradiției, predarea Predaniei de la Starețul cel purtător către ucenicul cel neștiutor, nașterea într-un suflet muncit de gânduri și de patimi a primelor scântei ale Rugăciunii minții în inimă, la care suntem, cu uimire, martori, într-un act mișcător de dezvelire de sine a sufletului tânărului ieromonah.
și încă, prin însuși faptul că este o carte scrisă la persoana I, avem privilegiul de-a co-participa la trăirile autorului, fiindu-i alături în această călătorie către Înviere, la braț cu Starețul Sofronie, pe drumeagul cel îngust și mărginit de ierburi înalte din preajma Mănăstirii de la Essex...
(Anca Stanciu)
