Ediție îngrijită de Radu Hagiu "Sfântul Munte este un loc de taină, unde tăcerea, adică însăși veșnicia, vorbește cu putere – căci tăcerea este graiul vieții ce va să vină. Așa cum sfinții îngeri au o putere înțelegătoare de negândit pentru noi, prin care-și împărtășesc dumnezeiești noime, în același fel îngerii pământești – ce trăiesc în Sfântul Munte și se întrec cu cei cerești și netrupești în viață și în rugăciune – au o altă putere pentru a împărtăși ceea ce trăiesc… Rugăciunea lui Iisus, când se săvârșește cu buzele și cu mintea, pune pe fugă gândurile rele și împăciuiește mintea, iar atunci când se pogoară în inimă și lucrează acolo, îl naște din nou pe om, pune foc în lumea sa lăuntrică și‑l face theolog – căci atunci theologia ajunge „istorisire”, fiindcă omul învață‑povestește cele pe care le‑a auzit, le‑a văzut, le‑a învățat, le‑a trăit.
Atunci el cunoaște nerătăcit că una este mintea și alta este rațiunea, și se uimește de lărgirea inimii (2 Cor. 6:11), de adâncimea acesteia și de lumea ei tainică și intensă. Negreșit însă, Rugăciunea lui Iisus, ca să fie de folos omului, trebuie neapărat însoțită de theologia Bisericii Ortodoxe (dogmă) și de o viață imbisericită (Tainele‑nevoință) – și în chip anume de dumnezeiască împărtășanie, căci Rugăciunea aprinde dorul pentru dumnezeiască împărtășanie, iar împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos sporește setea de rugăciune. Rog pe oricare dintre cititorii ce se vor folosi de această carte să se roage la Dumnezeu să nu‑i dezamăgesc pe atâția pustnici nevoitori, care m‑au iubit și mi‑au descoperit comorile inimii lor." - † Ierotheos al Nafpaktosului și Aghio‑Vlasiului
