Povestirea „Stepa” urmărește drumul inițiatic al unui băiat de nouă ani, parcurs între desprinderea de cuibul matern (poate, de copilărie) și poartă spre propriul viitor. Peisajele, natura, locurile și numeroasele personaje care se perindă sînt primite cu toate simțurile de acest copil în care pare a se naște (precum în adolescentul din „Fum toropitor” de Nabokov), în inconfundabilă atmosferă trist-comică cehoviană, scriitorul.
Iar dacă imaginea pare idilică, edulcorată, ea e repede echilibrată de sumbrul „Salon nr. 6” sau de „Doamna cu cățelul”, impregnate de tristețe, uneori cu infiltrații comice, cu personaje neputincioase în fața sorții care lovește ca un pumn năprasnic. Registrul întunecat își pierde însă din greutate la răstimpuri, în fața unor memorabile schițe-portret precum „Polinka”, „Vanka”, „Grasul și slabul” sau după lectura unei povestiri că amuzantul „Roman cu contrabas”.
