Am citit puține române mai impregnate de senzualitate decât Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat în Arca lui Noe „Jurnalul seducătorului”.
Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemănări, mai ales în măsura în care amândoi cred într-o mistică a iubirii, fără ca ea și în pofida lor înșiși, să excludă o puternică senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultăți în a o recunoaște. Dar dacă face efortul să renunțe la prejudecata scenelor „tari”, de sex, din romanele ultimelor decenii, va descoperi, de pildă, ce încărcătură emoțională și fizica deopotrivă are, în Adela, un sărut pus pe încheietura unei mâini delicate de tânăra femeie, acolo unde dantela mânecii se sfârșește. NICOLAE MANOLESCU
